| + semne | florin caragiu [15.Mar.07 11:48] |
| Este aparte felul în care curge această poezie, ca o parabolă a zborului, felul în care e zugrăvită plecarea ca desprindere... detașarea implicată a actului narativ... imaginea cu tânărul și crucea și povestea cu aripile crescute în locul dureros al atingerii dau acea trăsătură suprarealistă care face să reverbereze abisul dis-pariției și deschide orizontul revenirii într-un final de vis: "dacă ai aripi/ ai atâtea de văzut și de înțeles din lumea aceasta/ încât numai într-un târziu îți amintești de ai tăi/ când îi vezi venind pe cărare râzând/ și făcându-ți cu mâna". | |
| = ce-ti spuneam, printre randuri? | carmen mihaela visalon [15.Mar.07 11:53] |
| superbe primele 2 versuri! felicitari. | |
| = raspunsuri | mircea lacatus [15.Mar.07 12:37] |
| florin cand dedicam aceasta poezie parintilor nostrii nu ma gandeam ca o sa primesc stea am facut-o numai pentru ca poezia ta despre tatal m-a impresionat atat de mult totusi sunt foarte bucuros pentru semnul de la tine cand apare stiu ca ceva am izbutit cu drag emir carmen daca primele versuri si ultimele sunt bune inseamna ca poezia e salvata :) multumesc | |
| = katya | mircea lacatus [15.Mar.07 13:28] |
| am vazut intr-un sfarsit semnul tau "transparent" sper sa vine o vreme cand vom vedea lucrurile transparente aevea fata catre fata si atunci duhurile nu ne vor mai insela multumesc de trecere si graire cand un om sensibil ca tine zice ceva este de luat aminte emir | |
| = atingere | Maria Gheorghe [15.Mar.07 14:00] |
| tu, aici canti asa frumos un nume al Tatalui si al Fiului... de aici, de departe, ii vad si eu pe ai mei,..au bagajele aproape de usa, pe un coridor cu multe porti...lasate in urma si nicicand nu stiu cate mai au de deschis...in fiecare zi mai pun cate ceva banal in geamantanul cu un zar, o pelerina si o umbrela...rugaciunea o tin in ei pentru Cel de Sus... "încât numai într-un târziu îți amintești de ai tăi când îi vezi venind pe cărare râzând și făcându-ți cu mâna" cu o atingere, maria | |
| + să nu spunem bun rămas prea curând | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 14:00] |
| am citit cred 4 poezii despre tată, despre plecarea preacurândă. aici, este un fel de înălțare a spiritului patern, până dincolo de limita umană a privirii. este fiul care numără încet orele, zilele, anii, în așteptarea unui smen vital, a unui semn că ceva, în ceruri, există cu o credință de stâncă în inima tatălui, ca atunci când alerga în urma lui. acum, fiul tată fiind, privește cum proprii fii aleargă să îi cuprindă inima. și se teme că într-o zi pleca-va și el și nu va ști dacă ei, la rândul lor, vor simți/vedea/percepe semnul său din departe. Ela | |
| = Re...trăiri... | Doina Wurm [15.Mar.07 14:12] |
Acestei "curgătoare poezii" nu-i pot a scrie ironii, ar fi impietare . Pun pulberi de stele pe aripile-acele pentru inălțare crescute in locul..durerii. Persist in a te citi constant. | |
| = relatia tata -fiu | Cristina Rusu [15.Mar.07 14:30] |
| observ in poemele tale aceasta aplecare spirituala, sufleteasca spre tata. atat cel de pe pamant cat si cel din cer. un poem luminos. drag, bia | |
| + Bine | Ioana Geacăr [15.Mar.07 15:29] |
| Pentru că mai era nevoie de o stea în frunte... E un poem biografist, puțin romantic, cu un discurs tensionat, se apropie de arta naivă. Pentru că la sfârșit ai desenat și aripile, mi-ar fi plăcut să fii mai puțin explicit, nu știu cum, poate merită să mai lucrezi la final. | |
| = gelos... | Romulus Campan [15.Mar.07 15:45] |
| Cât îmi doresc să fiu un astfel de memento pentru copiii mei. Domnul vă aibe în paza-I, Florin și Mircea. *-steaua mea neoficial de jerpelită. Cu mult drag. | |
| = Parere | Andu Moldovean [15.Mar.07 21:10] |
| O poezie unde Emirul pune accentul pe patetism, lucru pe care l-am facut si eu de atatea ori, asa ca fie-mi ingaduit sa vorbesc :-) Emotia transmisa cititorului aici este frusta, folosind o tehnica a "impunerii poetice" care, de cele mai multe ori din pacate, este gresita, pentru ca el, cititorul, este pesemne in posesia unor emotii care depasesc cu mult pe cele ale autorului (aca acesta nu este un empatic), atunci cand poemul ajunge acolo, in "zona crepusculara". Mai mult decat atat, Emirul greseste aici a doua oara pentru ca "fixeaza" timpul poemului cu versurile "anul acesta se împlinesc douăzeci și patru de ani de când a plecat și n-a dat niciun semn" care nu doar ca accentueaza inutil patetismul poemului, dar il si condamna la efemeritate... nu poti sa nu te gandesti ca daca poetul ar fi scris versurile la anul, ar fi spus "douazeci si cinci de ani". Mie mi se pare ca Emir a gasit o "reteta" poetica, sau cel putin asa crede el. Asta e bine, pana la un punct. Eu, cel putin, am trecut prin asta si la ora actuala cand imi citesc poemele de "n" stele din trecut unele mi se par aiurea rau de tot. Dar asta e "evolutia speciilor", sau vorba lui Waters (stii cine e asta, Emire?) "the species have amused themselves to death" Andu | |
| = ... | Fluerașu Petre [16.Mar.07 00:21] |
| frumos poemul, profund si emotionant... micile imperfectiuni inerente nici nu mai conteaza... :) felicitari petre | |
| = räspunsuri nouä | mircea lacatus [16.Mar.07 02:29] |
| maria ela doina cristina ioana voi care toate sunteti fiice ati inteles atat de bine atat de profund aceasta relatie absolut colosala din perspectiva mantuirii tata-fiu si aceea profund umana tata fiu scurgerea timpului si a vietii din tata in fiu din parinte in copil aceasta cealalta posibilitate de a ramane vesnici ela a surprins aspectul emotionant dramatic al poeziei mele acesta repetabilitate martorul mortii parintelui si viziunea mortii tale din perspectiva copilului tau e intr adevar aici ceva profund tragic si daca nu avem credinta mantuirii aceste ganduri pot duce la schizofrenie ioana e putin nemultumita dar mi-a dat totusi o stea semn ca totusi poemul merita atentia ei:)va multumesc pentru semnele si minunile pe care le faceti romulus nici nu-ti imaginezi cata bucurie imi faci sa te stiu aici printre noi tu pastor de oameni si indragostit de poezie ce poate fi mai frumos fericitule sa nu ne invidiezi andu iti dau dreptate stelele nu sunt relevante pentru o poezie de calitate m-am uitat la tine in pagina ai primit pentru fiecare poezie cel putin o stea aici esti campion trebuie ca esti cel mai tare de pe site si totusi tu sti ca nu e asa stiu ca am gresit si nu numai odata dar fac si eu ce pot efemer sunt decand ma stiu sa dea dumnezeu sa ramai tu mai mult printre oameni nu ma supar recunosc ca nu stiu cine e waters asta dar pariez ca nici tu nu sti cine e aco goldstein si cred ca nici nu e important important este ca spui undeva ca emotiile tale le depasesc pe ale mele si aici iti dau dreptate eu nu prea sunt emotiv din fire cat despre reteta poetica nu m-am gandit la asta dar sa sti ca as fi fericit sa o am dar totusi te rog pe tine sa ma lamuresti o am sau n-o am :) petre te-am vazut in foto esti un baiat fain vezi ca am o fiica superba daca mai creste stam de vorba :) merci de cuvintele frumoase despre poezie le cred si ma incanta spre deosebire de poezia mea fiica mea n-are cusur :) | |
| = Parere | Daniel Puia-Dumitrescu [19.Mar.07 00:05] |
| desi suna matrimonial mesajul de mai sus, tin sa spun ca imi place si mie poezia, asa, cu 'tiparele' ei. :) daniel | |
| = daniel | mircea lacatus [19.Mar.07 10:17] |
| matrimonial? hm cum devine asta? bine ca macar tzi-a placut sa mai treci sa-mi vorbesti de tiparele sensibilitatlor mele:) emir | |
| = Crucea mea... | Stefan Lucian Muresanu [21.Mar.07 19:55] |
| Ca într-o cutie, așezământ structural monobloc, versurile scaldă în ea cuvinte care respiră adânc din sufletul poetului, care se vede atât de-nsingurat fără de cel pe care odată l-a avut aproape, tatăl său. Ca în Noul Testament, Drumul Golgotei este atât de greu de străbătut dar el, tânăr fiind, se simte dintr-oadtă ajutorat de tatăl său pe care, Cei de Sus, i l-au trimis în cale, să îi ridice crucea, pentru că Fiul Domnului cunoscuse greutatea ei. Sugestiv, spre finalul poeziei apar aripile care nu sunt altceva decât cele ce îți preiau grijile, ușurându-te de poveri. Nu aiurea el că tatălui său, trecut prin apele sacre, i-au crescut aripi din locul de unde durerea crucii tânărului, l-a apăsat... Succes, 21.03.2007 | |
| = stefan lucian muresan | mircea lacatus [23.Mar.07 12:57] |
| n-am trecut demult pe aici iarta multumesc pentru cuvintele pline de bunatate si datatoare de curaj | |
| = spendida curgere a sufletului din inima spre mine | bogza gheorghe [11.Sep.07 22:39] |
| ascultind si nu citind poezia ta m-am trezit coborind in folclorul romanesc;imi vine sa ma duc in tintirim sa plec urechea la pamint si sa ascult pasii strabunilor nostrii, venind dinspre eternitate... | |
| = gheorghe | mircea lacatus [16.Sep.07 15:04] |
| iti multumesc pentru trecere si apreciere comentariul tau l-am vazut abia acum toate cele bune si mai ales succes pe nisipul miscator al poeziei :) emir | |
| = :) | Oana Hemen [04.Jan.14 00:14] |
| Te-am găsit aici și am dat fuga în poezie. Și părea că începe să bată vântul la începutul poemului, când inima tatălui își face bagajele. Și nu m-am înșelat. În final bate vântul din ai lui făcând cu mâna. Un vânt cald, melancolic și bucuros de ce a văzut și a înțeles tata. Îmi place cursivitatea aceasta de poveste spusă de mamă de atâtea ori fiului ei, încât a învățat fiecare cuvânt. Și mereu spune ”mai povestește-mi o dată, mamă!”. | |