| = n-ai nici o grija | Anni- Lorei Mainka [15.Mar.07 05:49] |
| cu casa in spate si plingi si mergi n-ai nici o grija casele astea acolo stau sunt spatele insusi | |
| = fără epidermă | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 13:52] |
| sentimentul că acest poem nu are epidermă, că orice atingere atinge direct inima lui, pulsând încă viațamoartea. sentimentul că aceste cuvinte vin direct din sufletul trăitor, cu înțelepciunea tăcută a îngânduratului. deosebite versurile: "duminicile acestea mi-au rupt ombilicul și mi-au lăsat solitudinile sângerând" "în turn imi iert ultimul dușman, ca pe un om îmbrăcat într-o ținută lejeră dar îmi cade o bucată groasă de lumină pe spate" senzația de angoasă imanentă, de prăbușire a totum, din final, cutremură. dar câtă vreme cu viață scriem despre ea, trecând-o prin metaforă și spirit, câtă vreme este poezie pe umerii noștri, casa-suflet rămâne. știi, mă întrebam odată: de ce obiectele rămân, în timp ce oamenii pe care atât îi iubim, în care atâta dragoste și prețuire înrădăcinăm, atâta credință, ei, oamenii, ne pier, și rămânem înconjurați de obiecte neînsuflețite, mai departe. poezia, și ea, (ne) rămâne. Ela | |
| = melc | florin caragiu [15.Mar.07 17:37] |
| poezia transmite o stare care ni se instalează pe umeri odată cu cerul chemat să coboare ... ne lovește cu o dezgropare a unor ruine ce prind viață și devin ospitaliere, pictate în culorile iertării... bucata de lumină -zugrăveală de înalt- din spate ne arată un om care poate să ajungă nu numai până la capătul pământului, ci și până la capătul inimii. Casa ține însă la drum, mai ales când capătă transparența cerului... | |
| = ... | Fluerașu Petre [16.Mar.07 00:21] |
| adina, frumoasa aceasta povestele a melcului, acest simbolism ascuns intre peretii metaforici ai unei case rafinate... imi plac versurile tale, fiecare incearca sa spuna ceva, sa transmita un sens ascuns... poemul acesta imi apare ca o ocultare perpetua, ca suprapunere de planuri... singura obiectie o am in privinta ultimului vers, care imi pare ca dilueaza finalul... in rest, numai de bine felicitari cu drag petre | |
| = nu merge | Mirela Vasile [16.Mar.07 10:20] |
| un sfarsit obisnuit pentru un text care dezbate la nivel inalt. | |
| = finalele ne omoara | Anni- Lorei Mainka [16.Mar.07 12:22] |
| succes in finale | |
| = Adina | cornel marginean [18.Mar.07 20:07] |
| Imi pare rau ca scrii asa de trist , poezia ta m-a dus pe alte meleaguri la fel de triste. Poezia este bine construita si rotunjita dar ma gandesc ca ea ,,,este,,,iar autorul ,,ramane,, si el imediat ce o scrie acelasi, cu aceeasi casa a gandurilor deasupra sa. cu stima | |
| = raspunsuri | Adina Ungur [18.Mar.07 23:15] |
| Dragii mei, față de ceea ce simt, poezia este o emoție extrem de voalată și sunt și eu surprinsă pentru faptul că am reușit totuși să scriu ceva! Însă, am învățat că nu e bine să țin în mine, dimpotrivă, că cel mai bine este să dau afară tot ce îmi vine, așa cum pot. Voi ați simțit bine! Am scris poezia într-o altă variantă, cu un final mai puternic, însă recitind-o, m-am speriat și am decis să nu las finalului acel final cu verdict. Anni, mulțumesc de trecere, pentru sugestii și cuvinte! Ela, ai prins exact ce trebuia din versuri, dar nici nu m-aș fi îndoit de asta! Cel mai rău este atunci când providența ne arată cât suntem de perisabili și trecători. Sentimentele reale nu pot fi surprinse în cuvinte. Mulțumesc! Florin Caragiu, mulțumesc pentru încredere! Sper! Petre, bine ochit! Este melc, cum bine observi. Finalul ar fi fost un altul, ca să nu arunc unde negative asupra poemului am să-l las așa deocamdată, în detrimentul acelui final mai puternic și totodată frust. Mirela, îl las așa deocamdată, cu îngăduința voastră. Am spus mai sus și motivul. Mulțumesc pentru sugestie. Cornel, unele case se golesc pur si simplu, aproape inexplicabil. Cei de pleacă, lasă pe umerii celor ce rămân casa cu dureri cu tot! Ai dreptate, se scrie, dar nu se șterge. De aceea! Mulțumesc pentru trecere! Cu prietenie! | |
| = :) | Adina Radu [19.Mar.07 23:27] |
| "mă spăl în câte o vană de lacrimi la fiecare sfârșit de săptămână" o poezie care se simte, care trece prin cuvinte si ajunge acolo unde trebuie. felicitari! | |