Comentariile membrilor:

=  frumos nespusul	Maria Gheorghe [03.Mar.07 01:28]
mult imi aduce bucurie cand vii si spui nespusul... ochiul acesta vrajitor e din umbra lui Darius? este Darius un dar al ochiului din eclipsa?...nu-mi raspunde, dar nu-i mai cere sa nu faca,...fa-l o primavara vesnica...cand zbaterile pamantului naste viata...Darius e un dar... sunt cateva cuvinte..."autodisolutie" ce n-ar face parte din aceasta frumoasa primavara... cu drag, maria
=  Maria	Ela Victoria Luca [03.Mar.07 01:31]
Cum să nu fie și o disoluție, atunci când ceva re-generează, re-învie. Este, cumva subtil, este. Mugurele devine floare sau frunză, dispare. Și așa mai departe. Nu îi cer nimic. El alege ceea ce este. Pentru mine e doar un dar, da. Un dar prin care pot scrie despre toate aceste întâmplări din Lhasa. Mulțam fain, Ela
=  ela ela ela	Andrei Ruse [03.Mar.07 09:43]
asta e poezie. daca are punct si alineate nu inseamna ca este proza si doar stim atatea forme ale poeziei moderne. numai ca e atat de incalcita, dar atat de incalcita ca stau cam un minut la cate un paragraf ca sa pot citi relaxat. nu pot lectura asa ceva. :( nu eu, evident. limbajul mi se pare greoi si tras de par, nu are o naturalete care sa curga in asa fel incat sa pot sa ajung sa simt ceva. e doar o parere sincera: ai modalitati mai bune de a scrie.
=  "realitatea sensibila"	Erika Eugenia Keller [03.Mar.07 05:51]
primăvara dariusiană ca prim fruct al ciclului dragostei, actul naturii ca proces de comunicare si la nivelul esteticii creației și al esteticii receptării "buzele chemate spre litere", urechile si ochiul , in special ochiul vrajitor al cuprinderii cu priviri in "realitatea sensibila". in afara de ce putem noi si prelungirile noastre tehnice sa simtim, exista lucruri care nu ne sunt ingaduite, nici macar in teorie, " Nasterea Tragediei" pentru atunci cand" toate acestea te vor plictisi, amintește-mi să trec prin treziri succesive, ca prin zbaterile pământului atunci când se naște un prunc ." mereu gasesc suflet si frumusete pe pagina ta, cu drag, erika
=  *	George Pașa [03.Mar.07 13:04]
Iata ca s-a ajuns si la "conul de lumina in care se aduna voci pretemporale". Si de aici totul trebuie spus in soapta, ermetizat, in linii care protejeaza misterul si "viata magnetica". Pe langa poezie, vad aici si o sinteza, chiar conentariu eseistic, as spune. Iar "trezirile succesive"...
=  de primăvară	Silvana Iacob [03.Mar.07 18:50]
„trezirile succesive” te pot purta prin lumi paralele, fără să-ți dorești neapărat să ancorezi în vreuna; fără să fie nevoie să accepți amintiri pe care nu le vrei... doar așa... ca un ochi care se deschide dincolo de eclipsă... ca o interferență a primăverii din suflet cu cea din calendar... ca „o poezie purtată pe deget”...
=  Andrei, Erika, George, Silvana	Ela Victoria Luca [05.Mar.07 23:28]
Andrei, e un jurnal. Și în acest jurnal literar aleg singură forma de a scrie. Nu avema cum încadra la poezie. Și am început scrierea lui de ceva vreme. Știu că nu e pe placul multora, dar mai știu că este bine apreciat de puțini. Și e una din scrierile care ies din tiparele obișnuite ale acestui prezent literar. dacă nu poți citi, nu citești și gata. Eu cel puțin așa fac, e mult mai sănătos, ca să zic așa. Și, crede-mă, e scris cu mare naturalețe, dar e scris în natura mea, în firescul meu. Merci. Erika, mulțam, ochiul vrăjitor e singurul care desprinde pojghița realităților multiple și le vede esența, fiecăreia în parte. Și caută să oglindească ceea ce vede, iar cel ce îl privește, la rândul său, va descoperi sensul nașterilor. Pașa, mă bucură că tu ai descoperit ce este acel con unde se adună vocile pretemporale, că știi ce înseamnă. Cât despre trezirile succesive, de nu ar fi ele, atunci am fi fost neființare. Mulțam mult. Silvana, din această pagină ai luat femininul inelat în poezie, ai preferat împrimăvărarea, renașterea, verdele imperial al sângelui. Mă bucur, ai ales viul și dragostea. Mulțumesc. Ela