| = cum era cu pariul lui pascal? | Cosmin Dragomir [25.Feb.07 01:25] |
| doi indivizi. unul crede in Dumnezeu altul nu. doar unul singur are de pierdut in orice situatie? faza e ca poemul nu e deloc pe placul meu, ba chiar mai grav am reticente in al numi poem. fara argumentari aici, si de data asta. cu onestitate intotdeauna Cosmin Dragomir | |
| = cu pricepere | Raluca Oprita [25.Feb.07 04:33] |
| Un text filigranat, prețios prin mesajul și încăpcătura emoțională a metaforelor. Poem pe gustul meu. | |
| = Re | florin caragiu [25.Feb.07 07:25] |
| Mulțumesc Cosmin și Raluca, trebuie să specific că după primul com am făcut niște tăieturi în text. | |
| = un semn | Uln Aron Alex [25.Feb.07 12:09] |
| intr-un oras de munte ,pictam icoane, lipeam foita de aur fina extrem de fina cu stropi din cateii de usturoi zdrobiti, apoi afumam icoanele la o lumanare aprinsa... iata cum m-am petrecut prin poem amintindu-ma induplecat ca "umbrele aleargă până în zori doar povestea noastră așteaptă ca un dar nedesfăcut" PS saptamana aceasta o sa primesti cartea! | |
| = re 2 | florin caragiu [25.Feb.07 14:54] |
| Mulțumesc, Uln, mă bucur de veste. | |
| + acum din poem | Dan Cârlea [25.Feb.07 15:04] |
| a ramas esenta. Autorul nu se incranceneaza, ca altii, in prima lui varianta si iata ca a adus poemul la stadiul diamantin, oricand publicabil, oriunde. Autorul pare a-si recunoaste aici neputintele omenesti, faptul ca oricand poate strivi nu doar o corola a lumii ci chiar insasi lumea lui. "privirea ta e o foiță de aur pe care o rup din nepricepere" Aceste doua versuri imi aduc aminte de un fragment din Eliade, unde spunea ca putini oameni STIU ( de parca s-ar putea invata asta ) sa priveasca ochii unei femei. El pretindea ca majoritatea ranesc intr-un fel ochii femeii, probabil, imi expic eu, prin exibarea masculinitatii, prin demonstrativitate adolescentina. Poemul se incheie indecis, intinzand doua posibilitati, ca orice dar nedesfacut : a fi sau a nu fi ( ceea ce era dorit ). | |
| + frumos impachetat | Daniela Șontică [25.Feb.07 15:28] |
| Un poem ca o picatura de metal pretios incandescent, curagnd intr-o balta de smoala. Atat de putin si atat de mult in acelasi timp. | |
| = re 3 | florin caragiu [25.Feb.07 18:54] |
| Dan: mulțumesc, mă bucur de interesantele remarci și trimiteri Daniela: mulțumesc frumos pentru metaforă și apreciere mă bucur să vă știu pe aici, azi se pare că am primit nu numai 2 stele ci și 2 Dani, se pare că a fost bun "antrenamentul" cu Cosmin de azi-noapte :) Apropo, chestia cu pariul lui Pascal este după părerea mea că la baza credinței nu stau simple argumente ci altceva mai fin decât operațiile intelectuale. Credința are, s-ar putea spune, o consistență prelogică sau supralogică. Sfântul Pavel, spre exemplu, afirmă despre credință că este „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evr. 11, 1), deci pe undeva ea este cea care fundamentează. Chiar și matematica se bazează pe o formă de credință care e considerarea sistemelor axiomatice, alese bineînțeles nu întâmplător ci astfel încât plecând de la ele să se dezvolte o logică coerentă cu faptele, cu experiența (peira). Credința deci, cred eu, se arată prin fapte mai mult decât prin argumente, iar argumentele cu toată aparența lor constrângătoare au de fapt un rol de mărturisire a ei, un rol mai curând atractor, iconic, decât logic constrângător. Orice argument din orice corpus sau sistem de gândire are în fond ca sâmbure o anume credință în sens larg. | |
| = O respirare plăcută, | Gelu Bogdan Marin [25.Feb.07 22:03] |
| condensată și cu destul mister. Pe placul meu. | |
| = Gelu | florin caragiu [26.Feb.07 22:31] |
| Mă bucur că ți-a plăcut respirarea și "condensul" ei :) Mulțumesc pentru semn. | |