| = Biografia lui Iulian Poetrycă, | Maria Gold [10.Dec.18 14:27] |
| Ți-am urmărit eseele cu păcatele de pînă acum. Lenea este “arta de a nu face nimic”, spui. Din experiența mea de pînă acum am învățat că această “artă “ se deprinde datorită alimentației incorecte a trupului și implicit a spiritului. Are Iulian Poetrycă în biografia sa un interesant eseu despre importanța de a ne hrăni corect spiritul și trupul. Este foarte interesant și eu sunt acum în căutarea unei soluții de a-mi ține spiritul treaz și trupul sănătos. Sunt de acord cu ce scrie Poetrycă. Îți recomand. | |
| = Maria, mulțumesc! | florin otrocol [19.Feb.07 10:25] |
| Maria, îți mulțumesc pentru sfat și trimitere. Doresc să îți amintesc că Poetrycă a ales să apară "nud" în fața noastră în ultima vreme, cel puțin la capitolul texte. Este alegerea lui și trebuie respectată. Despre acest eseu sau restul păcatelor (I-V)nu mai depinde de mine dacă fac parte din tine sau nu. Eu le am și nu îmi este rușine de nimic. Din fericire, și aici vorbesc chiar foarte serios, eseurile mele trec neobservate, și asta mă bucură pentru că nu mă determină să mă simt responsabil pentru ceea ce îi enervează sau apreciază semenii la mine. Apreciez rispia ta de eleganță pe care o folosești în a-mi îmblânzi stilul, sau a-l admonesta prin mici corecturi. Te admir pentru această sinceritate. Atunci, este clar! Nu mi-ar strica puțină implicare din exterior. Cu prietenie, Florin O. P.S.: Eu mă regăsesc la câteva din specimenele care m-au obosit. Cu siguranță că am omis multe aici și asta numai din cauza educației. | |
| = ... | Lucia Popescu [19.Feb.07 10:43] |
| Pui mult suflet... Prea mult... Dar nu e decât o revoltă, și este, recunosc, o revoltă frumoasă! Nu cred că vei „învăța” să îți „obosești” rațiunea, așa cum tu pe nimeni nu ai reușit să înveți ceva. Ne naștem așa... cum ne naștem... Oamenii ca tine rămân așa, numai că multe cuvinte vor fi închise, într-o tăcere frumoasă. Da, există tăceri frumoase! Fiindcă nu este nimic de făcut, cuvintele acestea curând nu vor mai fi. Lumea nu se schimbă cu cuvinte, nici măcar cu exemplul personal!! Oamenii se schimbă atunci când vor ei!! Dar nu vor! Odată, aș fi spus că m-a întristat ce am citit aici. Azi, nu! Azi știu că mai există oameni... | |
| = "Ne naștem așa... cum ne naștem..." | florin otrocol [10.Dec.18 14:27] |
| Lucia, oare așa o fi? Personal, nu agreez aceasta situație și nici nu o accept. Atunci poate ar fi suficient să ne naștem. Ceea ce ofer eu aici nu aduce deloc a frumusețe ci a pragmatism. Este foarte adevărat că sunt experimente trăite dar nu cred că sunt unicat. Nu caut tristețea din oameni. Nici mie, nici lor nu ne folosește la nimic tristețea. Poate acalmia rațiunii ne mai salvează de obscuritatea gândurilor noastre. Redefinirea noastră în conceptul existențial "a fi" este o opțiune personală. TOȚI sunt obligați să ținem cont de ea. Aplică cu consecvență ceea ce ești și vei avea multe revelații. Sărut mâna de trecere și gânduri, Florin O. | |
| = “Aplică cu consecvență ceea ce ești” | Lucia Popescu [19.Feb.07 12:23] |
| din păcate, nu numai eu aplic ceea ce sunt, nu numai tu, ci cu toții o facem! De aceea spuneam … | |
| = Oare!? | florin otrocol [19.Feb.07 14:10] |
| Lucia, ce aplicăm cel mai bine? Ceea ce suntem, ceea ce vrem să fim, sau ceea ce ni se întâmplă a deveni? | |
| = ... | Lucia Popescu [19.Feb.07 15:16] |
| Florin, fiecare aplică ceea ce crede de cuviință, și știi și tu că sunt mulți care nici măcar nu conștientizează că aplică ceva. Spune-mi, unui alcoolic i s-a „întâmplat să fi devenit”? Alcoolic, cu tot ce implică acest cuvânt. Unei femei „cu moravuri ușoare” i s-a „întâmplat”? Dau numai două exemple, cele mai la îndemână, poate, sau, „din educație”, nu vreau să dau alte exemple, de care ne lovim la tot pasul. Nu știu de ce tot cei care au mai puține defecte vor să fie mai buni. Poate ai observat și asta, trebuie să fi observat! Și Florin, știi că suntem atât de diferiți, că nu se poate să fim cu toții la fel! Așadar, cum spui, unii rămân ceea ce sunt, unii ceea ce ar vrea să fie, unii ceea ce li se întâmplă. Și nu știu ce aplică alții cel mai bine, Florin.( Sau .. mă prefac că nu știu...) Dar știu că aplică cu o consecvență înverșunată. Și să mai adaug, totuși, ceva: Sunt atât de puțini oamenii sinceri... Înțelegi ce vreau să spun. De aceea spuneam că eu... am obosit.. ( și unde să ascund o destăinuire? De multe ori ..plâng..) și atât | |
| = Pot și nu pot a înțelege ... | florin otrocol [19.Feb.07 15:48] |
| Lucia, pot înțelege atunci când fiecare trăiește prin sindromul "câtă luciditate atâta dramă". Dar nu vreau să pot înțelege a persista existențial în această dramă. Nu-ți doresc nimic mai mult decât să ai răbdare cu tine. Din câte deduc eu din rândurile tale ești departe de a fi o victimă a unui sistem existențial. Este doar o pasă nefericită. Va fi bine. Tu doar continuă să scrii, fără așteptări imediate. P.S.: Sinceritatea se află întotdeauna în antecamera afectului. Caută în oamenii ceea ce vă definește la comun. Sinceritatea vine odată cu reflecțiile din ceilalți. Florin O. | |
| = ... | Lucia Popescu [19.Feb.07 16:26] |
| :)Florin, Eu am vrut numai să spun că am obosit în lupta de a schimba oameni, am vrut să spun că nu se poate! Că dacă ei nu sunt sinceri, asta înseamnă că nu sunt nici cu ei înșiși, deci ei nu pot înțelege că au nevoie să schimbe ceva în felul lor de a fi. Ori a fi sincer, înseamnă a fi deschis! De aceea spuneam că nu știu ce aplică alții, există atâta falsitate! „răbdare cu mine”? :) vezi, nu face și tu acestă greșeală, pe care mulți o fac, nu fi sigur că ai înțeles pe cineva, că știi totul, nu așa de repede, Florin! Mulți sunt convinși că ȘTIU, când de fapt este numai părerea LOR! Și o dată părerea lor formată, aceasta devine convingere! Asta ai întâlnit? Sunt renumită în răbdare!!! Spuneam numai că am încercat să aduc oameni pe o cale mai bună, am încercat să lupt, să „salvez” oameni... Dacă aș ști că se poate, aș avea răbdare, dar sunt atât de încăpățânați. Nu sunt într-o „pasă”, sau poate că sunt, dacă vrei să numești așa faptul că îmi pasă, așa cum și ție îți pasă, de aceea ai și scris rândurile acestea, nu? Oricum, îți mulțumesc, da, va fi bine!! Fiindcă suntem tentați să vedem numai ce ne convine :) Din când în când am să uit că am încercat să fac ceva, am încercat eu să schimb lumea!! Îți doresc mult succes, Florin! Dar grea sarcină îți asumi. P.S. Totuși, există oameni care persistă în drame închipuite! Iar cu sinceritatea e mult mai greu. Succes, Florin! | |
| = Ai spune | Camelia Tripon [20.Feb.07 10:06] |
| "Din lene n-ai citit comentariile", iar eu ți-aș răspunde, că așa pot fi liberă în ceea ce-ți voi spune: ai scris cu pasiune despre o lume care ai vrea-o mai bună, în același timp ai refuzat să vorbești de valoarea pozitivă a lenii...marile invenții ale lumii au fost realizate de oameni comozi, care și-au dorit o viață cât mai ușoară. Când trupul trândăvește, de multe ori mintea iscodește nemărginitul, Socrate n-a dat cu sapa...dar "lenea" lui a străbătut eternitatea. Atunci când spui:"am obosit"...tu îți exprimi căutările de a schimba tactica...lenea îți va ascuți minte, atunci vei găsi calea cea mai simplă spre inimile celora pe care îi vrei mai buni...Hasedeu avea o explicație, fiziologică, a așa zisei trândăveli...însă îmi mai pun o întrebarea, dacă este o utopie imorală, ca timpul de muncă să fie doar de opt ore sau unii din noi au învățat să-i judece pe cei care nu muncesc 10-12 ore pe zi, pentru a arunca apoi banii pe E-uri și alte minuni... Nu poți schimba lumea, ea se transformă singură sub imperiul gândurilor pozitive, deci dăruiește din lumina creațiilor tale și ele vor rodi...cu mulți ani în urmă, în 2002, un eseu, din volumul de grup " Viitorul ne preocupă" a spus ceva, fie prin lecturare, fie la nivelul memoriei colective și a dus la o inițiativă legislativă pozitivă...timpul este cel mai bun tămăduitor și sfătuitor... | |