| = foarte foarte bun | M. Sârbu [16.Feb.07 22:02] |
| în umila mea părere, poezia aceasta ar trebui să stea în capul listei. e plină de imagini de o vivacitate și o sensibilitate picturale. transmite starea de împreună expresiv și plastic: "Trăiesc în tine precum lumea în nălucirea ochiului de apă." "Ce-i dragostea? O rostogolire a sîngelui prin jgheaburile de aur ale ființei? O așteptare cutremurată de gîndul că ne conținem reciproc pînă la absență?" "Cine ești tu? O stea speriată de propria-i strălucire ca de o boală?" "Iese soarele și se varsă în mare, umple o fereastră, dezgheață un cerc." excelent, autentic, sensibil și - fapt deloc obișnuit! - rod plin al unei stări de grație / fericire. demult nu am mai citit un poem care să vină din preaplin. | |
| = simbioză | florin caragiu [16.Feb.07 23:52] |
| Este un poem bine ritmat, cu prospețime imagistică și idei de forță. Iubirea ca trăire în, cu și prin celălalt deschide orizontul paradoxurilor. ca o observație, pasajul cu soarele și luna mi se pare un pic cam loc comun simbolistic și cred că este introdus puțin forțat, deci ar putea lipsi, după părerea mea. | |