| = Romulus si lupul | Uln Aron Alex [03.Feb.07 00:04] |
| Zbatere... si in spatele ei omul simplu... parca lumina nu ar fi indeajuns... ea trebuie sa devina stralucire... uitand ca zburdam murind... da o poezie venita din suflet si adancita prin reflectii... ulnul | |
| = "Zmuribund" | George Pașa [03.Feb.07 00:23] |
| E o trecere a poeziei tale spre altceva, dar, deocamdata, incercarea e timida. Mai mult curaj! "Zmuribund" e o inventie lexicala interesanta, care poate veni si din asocierea cu ideea "zborului", si din simbolistica unei consoane: [z], pe care eu o asociam candva sfarsitului. | |
| = parere | Mihai Robea [03.Feb.07 00:36] |
| Eu zic ca ai asocieri abrupt-interesante in alte poezii...dar..."zmuribund"...nici nu spun ca ai rasolit-o, poate deschizi portile unui limbaj poetic nou...stiu eu daca e sau nu un drum pe sarma? | |
| = dedicație | Iulian Poetrycă [03.Feb.07 00:53] |
când toate tecstele s-or preface-n supertecste, când toate barele-n coduri de bare, codi-mă-voi offtopicând, offtăcând offtând. | |
| = mulțumiri și tentativuri de răspunse... | Romulus Campan [03.Feb.07 08:07] |
| Ulnule, Mulțumesc mult de trecere. Ai înțeles, aș scoate însă "și", devenind pentru o vreme "Romulus, lupul", căzut parcă în dizgrație de când am devenit prea îndrăzneț, am turbat, scormonind apoi prin gunoaiele clișeelor imageriei poporului meu/nostru român. Mare dreptate ai când scrii, "omul simplu", tocmai acum când mi-e atâta de dor de simplitate. Da, Ulnule, zbatere, surghiun, surghiunire, singurătate a poetului de cursă lungă, care neputându-se opri, trebuie să învețe alergarea cu tălpile sângerânde după ce i s-au tocit de tot artificialitățile inerente începutului cursei. George, Mulțumesc de semn. Trecerile sunt inerente continuității artistice. "Zmuribund" este o scânteie, da, timidă, a îndrăznelii de redefinire nu a simplității clișeelor atât de frumoase ale limbii române, ci a legilor de asociere lexicală. Mihai, Onorat de trecerea-ți. M-ai prins, este exact ceea îndrăznesc. Forțarea limitelor lexicale și sintactice, fără lezarea perfecțiunii limbii române, rămânând însă fidel imageriei poeziei clasice. Da, prietene, sârmă, dar inevitabilă procesului de cizelare al autodefinirii poetice. Iulianule, Surprins și onorat de trecerea-ți. Mulțumesc de trecere, habar nu am ce-oi fi vrut să-mi mesagezi-dedichezi, mai aștect detaliuri nebarcodate. Cu drag tutulor, (typo intenționate, toate:) | |