| + imobilitatea / labirint | Ioana Petcu [02.Feb.07 12:39] |
| inceputul e puternic ca simbol, ca imagine: plonjarea in somn, unul care confunda starea de vis cu cea thanatica, va determina viziunea desprinsa de Sine: "pe sub mine încep să forfotească/ vietățile umezelii". toata trimiterea apa, pamint, 'virmuiala' mi-au amintit de paginile lui gilbert durand structurile antropologice ale imaginarului. mai departe intervine motivul dublului: "umbra mea mă trage neputincioasă /mă smulge încet" planurile real/ireal par a se distanta prin actiunea dublului-negru mai mult. remarc asocierea ochi-floare carnivora: dincolo de simbolismul analogic dintre irisul ocular si deschiderea florala, ma gindesc si la privire ca un act devorator, ca o digetie a realului, o inregistrare a miscarilor interioare si exterioare. punerea pe seama telos-ului, a povestii, a intregii constructii isi are semnificatia adinca: "mortii vorbesc atit de incet". finalul dechide o viziune labirintica, sau cel putin asa vad eu intelesul cuvintului 'joc' (mai mult un fel de vertij), in care eul se pierde, asa cum toti eroii (din morminte sau de deasupra mormintelor) se pierd in trama unei povesti universale. acord steluta pentru un mesaj bine pus in structura, un mesaj clasic maiestrit surprins in versul ioanei. | |
| = jocul în care-am intrat fără să mă fi gândit mai întâi la vreo ieșire | Talmacel Marian Silviu [02.Feb.07 13:33] |
| Se spune ca poezia creaza imagini extraordinare...ei bine sunt de acord " morții vorbesc atât de încet ". Mi-a placut...Mai trec... Cu respect, Marian | |
| = reusit joc !! | Anni- Lorei Mainka [02.Feb.07 13:47] |
| mi-am tinut respiratia sa-i aud pe cei care ne mai vorbesc.....mi-au inginat ginduri mai frumoase decit moartea si vezi, nici nu ma mai sperie, buna dimineata Ioana | |
| = eroul liric vorbește încet | Tamara Zub [02.Feb.07 14:07] |
| o încercare de a auzi ce spun morții, dar ei "vorbesc atât de încet". Admir felul cum se reclădește "eroul liric" din umbre, din umezeală plină de vietăți. Stare imponderabilă în decor acvatic și nu mai căutăm azi nici o ieșire. | |
| = Despre simboluri... | Ioana Geacăr [02.Feb.07 15:44] |
| Ioana, mulțumesc pentru că ai intrat aici cu lumină și că amintești de Durand pe care l-am recitit de curând cu plăcere. Folosind termenii lui, jocul ăsta "simbol claustromorf" ar fi o "eufemizare a mormântului". Dar, ieșind la suprafață, nu-i așa că el face poezie când spune: "Orice frunziș e o invitație la zbor" ? Cu drag, i | |
| = Re:*** | Ioana Geacăr [02.Feb.07 15:58] |
| Marian Silviu, te-a atras un vers nucleu, mulțumesc pentru semn. Ne mai citim! Anni, mă bucură perezența ta, mai ales că, dacă accepți jocul, rămâi un copil etern, dragă poetă.(ps: biletele noastre de autobuz sunt mici, scriu și eu pe ce apuc: pe carnețel, palmă, frunză...)Bună dimineața! Tamara, tu ai intrat puțin cu mine în angoasanta plasă și mi-ai spus ceva interesant, despre starea imponderabilă aici.La o revedere dragă! | |
| = diluviană underground | Vasile Munteanu [06.Feb.07 05:14] |
| poezia - firul roșu al unui labirint de vorbe (auto)devorat de simțuri... aș evita repetiția umede - umezelii (dorm printre lucruri și pe sub mine/ încep să forfotească vietățile umezelii) (vezi "a închipui") cu drag, | |
| = Un cuget cuminte, frumos si inteligent | Vasile Iordan [13.Feb.07 21:46] |
| Am observat la tine lipsa virgulei... Este interesant felul acesta de-a scrie intrucat, cei care pot intoarce cuvintele pe toate partile ti-ar putea afla mai usor tainele sufletului... Ai dat aici mortii o tenta de impacare... de acceptare... Vom creste cu totii printre firele ierbii, pentru ca mai apoi sa ne risipeasca vantul galben al toamnei. Vom muri... | |