| + a red box of memories. | olga stefan [31.Jan.07 15:45] |
| aici chiar intri în măduva lucrurilor. chiar le scormonești, le scoți la iveală posibilitățile. ești tot mai puțin abstractă și volatilă(mai sunt ceva urme din suflul acela, "timp spânzutar în ecu" ar fi un exemplu, o expresie asupra căreia ai putea reveni). ce mi se pare mie important e faptul că textul începe să capete adâncime. și că arăți ceea ce este, nu doar ceea ce vrei. că te gândești la cititor, la impactul lui cu felia de viață pe care o expui. îmi place că felia asta nu e alterată, că ignori peisajul urban, ultra-folosit. îmi plac mult asocierile, îmi place peisajul înțepenit, cu obiecte care se mișcă singure, și în care oamenii sunt mai degrabă crochiuri, nepregătiți să iasă în lume. chiar mă bucur că am citit acest text. a fost ca o plimbare de una singură printr-un cartier vechi. un drum cu bălți, cu ziduri și porți scorojite, a red box of memories. | |
| = mitologia locurilor Adelei | Tamara Zub [31.Jan.07 16:05] |
| Încântată și eu, bineînțeles. Construiești inspirată orașe-fantomă, ne conduci pe cărări oculte, dar luminoase, faci observații precise asupra oamenilor și zidurilor, ești distrată, pierdută în mitologia "locurilor" pe care le descrii, însă rămâi totodată foarte trează, un somnambulism cu accente realiste. Mulțumesc pentru text, eu îl văd ca pe un poem. | |
| = O intrebare | Pandele Maricica [31.Jan.07 17:01] |
| Proza sau poem in proza? Unde doriti sa va situati? Daca e proza - e foarte slab ca text, nu spune nimic. Daca e poem in proza - e cat de cat bine, cu toate ca metaforele mai trebuie lucrate. Numai bine! Mari | |
| = Olga, Tamara | Adela Setti [31.Jan.07 17:03] |
| Mulțumesc pentru semnele grațioase. Și pentru mine a fost o plăcere să mă plimb din nou prin locuri vechi. drag, Adela | |
| = Pandele Maricica :) | Adela Setti [31.Jan.07 17:08] |
| Nici una, nici alta. Am încadrat la proză pentru că aceasta e forma în care s-au "așezat" cuvintele. Simple as that. Adela | |
| = Adel... | Catalin Gaian -Konig [31.Jan.07 18:17] |
| textul curge, totul este curat, fara umbre de somn...Mai mai ca te-as ruga sa te ocupi de "jurtnalul" meu...acela cu viata pentru mai apoi, dar...asta este...Gingasia care tie ti se potriveste manusa, cel putin asta simt, si asa o numesc eu(cu rusine iti spun ca nu te-am citit pana acum)il face pe cititor sa respiri aerul "boieriei", sau al "boierismului" cum il mai numesc unii dintre locatarii saitului. Faci un dus rece oricaruia dintre cititorii saturati de imbacsitul "de" gunoi neolog, statut, academic si desperecheat al multora dintre noi..Drept pentru care daca ei, redactorii dau stele eu iti dau "sori" nu prea multi, sa nu te arda sau sa te topeasca...Ai incetosat putin textul in final...in casa aceea din Bodie cu al sau contur de praf, dar nu are a face, ai fosdt deasupra , mult deasupra multor texte citite in aceste cateva zeci de ore da cand am picat in Bucuresti...te imbratisez...si te sarutez cu drag... | |
| = Mina | luana zosmer [31.Jan.07 19:04] |
| Semnele orasului moarte-n jur-si-n noi- parasirea parasirii si dorul.O mina intinsa ajunge sa reinvie. si -un ciinencolacit pe-o treapta e semn de viata.totusi...Mi-a placut proza ta. | |
| = Cătălin, Luana | Adela Setti [31.Jan.07 19:20] |
| Mă bucur că v-a făcut plăcere lectura, vă salut și vă mai aștept. Adela | |
| = Acest text nu poate fi altfel decat foarte bun | Maria-Cristina Stoiciu [31.Jan.07 19:49] |
| Draga Adela, este foarte frumos ceea ce ai scris, si felul in care ai scris. Este genul de lectura la care oricine revine oricand cu placere, astfel cum locurile speciale ne cheama iar si iar. | |
| = Maria-Cristina :) | Adela Setti [31.Jan.07 20:02] |
| bine ai venit în pagina mea; mulțumesc pentru semnul de carte. Adela | |
| = ecouri | Anni- Lorei Mainka [01.Feb.07 02:27] |
| un text de genul in care as citi zilnic...ce frumos ai redat parasirea in suflet, un text extra | |
| = Strada nostalgică | Ioana Geacăr [01.Feb.07 09:23] |
| E o poezie reușită, chiar dacă tu ai pus firma "proză", eu tot poezie citesc. În primul fragment, descrierea unei fotografii dă răgazul unei plimbări imaginare, așa că mi-a plăcut să-mi plimb ochii peste : "Un câine îmbătrânește încolăcit pe ultima treaptă, acoperișul tresare sub pasul vătuit al pisicii. În copaci sfârâie gri și rotund vrăbii cu foame de miezuri." Descrierea e de-a dreptul fermecătoare, ca și viziunea feminină a cosmicului: "Cerul rotește cuprinzând toatele într-un uter subțire. Lumea va renaște curând din alt pântec străin de memorie." Apoi toate celelalte fragmente completează, filmic: detalii arhitecturale și urmărirea firavelor mișcări umane din interior spre exterior, un flash-back al memoriei subiective, prezentul revederilor, și-n final peisajul urban cu o personalitate ștearsă fașă de fotografia de la început.Atenție la ultima imagine cam forțată,"Și mâna ta întinsă din colțul lacrimei. "Corect, oricum: lacrimii.Ar mai fi mici retușuri la bijuteria asta, și la paltonașul decolorat de spălat, am mai citit asta undeva. Mă bucur că am trecut pe strada ta. Cu drag,i | |
| = Anni, Ioana | Adela Setti [01.Feb.07 09:46] |
| Mulțumesc pentru trecerile și semnele prietenoase. Ioana, am scris lacrimei pentru că sună vetust și se potrivește cu atmosfera creată în text. Text asupra căruia voi reveni desigur, în momentul în care îl voi așeza împreună cu celelalte fragmente de Copilărie necenzurată [ideea unui prieten, m-a prins]. drag, Adela | |