Comentariile membrilor:

=  delicat	Aida Hancer [31.Jan.07 12:26]
frumos suna "ce indecență plată întoarcerea mea spre un bărbat-tabu pulverizând haotic singurătatea"de fapt respiri print textele tale lejer,o trecere care lasa semne.Semne las si eu..
=  Aida	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 13:29]
Respirația în poezie poate fi mai amplă decât cea din viață, uenori; iar delicatețea lotusului este contarstantă cu vâscozitatea dură a mlaștinilor. Mulțam pt semn. Ela
+ Efort mental	Adrian Suciu [31.Jan.07 13:39]
E un poem care nu te lasa nicicum sa-l prinzi, iti scapa mereu printre degete. L-am citit de zece ori si sint convins ca ramin pe "epiderma". Chiar despre asta e vorba: despre imposibilitatea de a stopa curgerea, despre ridicolul oricarei certitudini, fie ea si in fractiune de secunda. Sint lucruri, senzatii, imagini care trec dintr-un regn intr-altul cu un fel de gratie felina si nepasatoare. Aparenta textului e de jungla. Interiorul se desface in paliere de sens asupra carora ar merita discutat. Nu e locul. Oricum, eu ma simt rar emotionat: acum sint. Mi-a fost destul de penibil ca efort mental sa accept faptul ca as putea fi calificat in vreun fel sa ofer vreo recompensa Elei. Ela, citeste cum vrei rindurile astea. Si iti multumesc, cu tot patetismul, ca esti si dai dovezi in sensul asta.
=  parcă nu se termină...	Bogdan Laurențiu Marin [31.Jan.07 13:50]
... ca mai târziu să se-nalțe având acum de unde să se prăbușească cu durerea pe care i-o dă plăcerea de a ma lua.
=  ela	ștefan ciobanu [31.Jan.07 13:53]
din poezia ta vad ideea 'pana la urma suntem singuri', evitand insa patetismul. 'acoperită de ecouri viața asta naște un miracol inutil' totusi in aceasta inutilitate trebuie sa ramanem, si asa ne nastem niste ecouri. siguranta celuilalt nu poate sa 'pulverizeze' singuratatea de la sine. 'ce indecență plată întoarcerea mea spre un bărbat-tabu pulverizând haotic singurătatea' iar barca salvatoare este esenta imaginilor avute pana acum, si pastrate 'undeva' in interiorul nostru, barca ce vine numai in anumite momente(barca din cateva scanduri m-a facut sa ma gandesc la ceva arhaic) imi plac poeziile tale care, asa cum s-a spus la cenaclu tind spre longevitate stefan
+ Parere	Andu Moldovean [31.Jan.07 14:12]
Mie mi se pare pur si simplu un poem care, in ciuda aparentei "incarcari" metaforice, este ideatic si imagistic consistent prin el insusi. Este poate unul dintre cele mai reusite semnate de Ela din categoria de "generatia a patra", hai sa le numesc asa, informatic :-)a poemelor in care autoarea incearca o alta abordare a mesajului poetic prin prisma tertraedrica perfecta a unei regasiri... a unei regasiri a eului singular, aici vad o femeie care, in ciuda acestei solitudini, smulge nuferii de pe ape si rosteste printre buze pline de urme de saruturi "et in arcadia ego". Andu P.S. Observ ca in ultima vreme se recomanda tot felul de texte de valoare mai mult sau mai putin indoielnica pe agonia (in opinia mea, desigur). Acesta isi merita locul acolo, in pagina de recomandate, ca sa mai schimbe ceva pe ici, pe colo. In masura posibilitatilor, desigur, ca e si el, saracu' un singur poem.
=  șuvițe de oameni	Tamara Zub [31.Jan.07 15:31]
M-a atras imediat titlul, iar când am deschis poemul, am zis Ah! Am văzut cuvinte săpate în cristal, în apă vie, în ideea de mlaștină care s-a purificat, s-a limpezit, s-a unit cu lumina. Acuma scriu banalități, dar bineînțeles că am remarcat valoarea absolută a textului și imaginile foarte originale din el: - liniștea ca "un lanț de lăcuste transparente" - șuvițe de oameni trec printre degete (!!!) - bărbat-tabu - rup rădăcini inegale/ gestul meu rămâne în urmă/ca un sacrilegiu ș.a.m.d. Singura ezitare o am față de cuvântul "plată" după "indecență", epitetul "plată" e cam tautologic în cazul de față, dar, mă rog, e doar o nuanță ce nu merită prea multă atenție. Important e că poemul strălucește, felicitări!
=  parere	nica mădălina [31.Jan.07 15:52]
apreciez alegerea titlului. imi sugereaza depersonalizarea intru reintegrare in sine pe care o regasesc si in corpul poeziei. e si un compozit, heterogen, dar tocmai prin apasatorul lui gradual capata si omogenitatea mlastinii, spatiu de pierdere si fertilitate. imi place aici constructia unui univers din amanunte de uman, in contrast cu simbolistica lacustei, tocmai pentru a sustine umanul unitar, umanul miez. ca un drum intre capete niciodata aceleasi. si imi mai place curajul de a lasa acele "semne" libere, ca un adevar nepretentios.
=  mulțumesc.	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 16:03]
Adrian, da, ai sesizat bine alunecarea, în sens de plutire fără a putea fi prins, fără apartenențe, plutirea-planare liberă, indiferent de materia în care se desfășoară trecerea. Mulțumesc, sper să pot da semne și când nu exist, cumva, poate când se va auzi prin mlaștini cum cresc lotuși. Bogdan, întotdeauna am un timp de așteptare a acelui târziu înălțător. Mulțam, Ștefan, barca este o modalitate de a ieși din lumi, atunci când ecourile nu mai sutn auzite, când, nici singur nefiind singur, decupezi spații vizibile, spre alt land. Mulțam mult. Andu, ai perceput o compoziție ideatic-imagistică, în teraedru echilibrat prin simțiri, indiferent de generația parcursă, de reverberarea mesajului prin materii mai mult sau mai puțin amprentabile. Mulțam fain, decupează pagina asta, uneori și o febră naște poezie. Tamara, păstrând linia fină dintre posibil și imposibil, am mers pe ceva propriu și ceva impropriu. Indecența poate fi în fel și chip, izbitoare, contrastantă, discretă, reliefată, picantă, dizarmonică etc. Am ales plată, în sensul de undă plată, de a-formal, ceva atât de greu sesizabil, fiindcă atât e posibil în interior. Restul, e decență. Mulțam pentru cum ai primit poezia. Mădălina, da, e un construct bazat pe contrarii, pe uman-inuman, pe sens-nonsens, pierdere-regăsire, întâmplat-neîntâmplat, viu-nonviu, tensiuni inerente, într-o "mlaștină" în care luciditatea este singura ieșire posibilă. Către...? Mulțam. Ela
=  intre moarte si iubire	Anni- Lorei Mainka [31.Jan.07 16:25]
dupa ce am citit poezia m-am intrebat ptr ce s-a hotarit ela v.luca....cred ca pentru scris, iar toate tabu-urile din lume, barbat, moarte ....stau se ofera drept personaj intr-o eventuala versificatie....si ela isi intinde antenele si ii inoada frumos intr-un covor persan poetic....
=  Cred că așa se definește fracturismul.	silviu viorel păcală [31.Jan.07 16:40]
Tehnic vorbind.
=  Anni, Silviu	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 16:48]
Anni, da, de aproape o viață m-am hotărât să scriu, despre tot ce înseamnă viațamoartea, tot ce cuprind ele, sau ce percepem noi din această cuprindere. Silviu, dacă așa se definește fracturismul (chiar și doar tehnic), înseamnă că Dan (Mihuț) a avut dreptate de o mie de ori când a zis că poezia mea e clasică, clasicul întinzându-se de la primii poeți, până la Ianuș, și mai departe (13 generații, după cele 4 precizate de Andu) Ela
=  Ela,	Dan Cârlea [31.Jan.07 18:03]
este o chestie pe care o faci sistematic in poezie . Incarci.Incarci mult. Parca ti-ar fi teama ca s-ar putea considera ca nu are valoare si atunci mergi pe ideea : ia sa incarc textul, sa nu las spatii, sa fie greoi, mai bine usor incaccesibil, decat sa para telefonat. In acest poem ai chestii foarte frumoase, care vadesc un talent real, dar ansamblul e totusi chinuit de chinga preamultului. Exemple : "ce indecență plată întoarcerea mea spre bărbatul-tabu pulverizând haotic singurătatea" si mai ales "prin corp moartea plutește ca o lumină albă pe epiderma apei" . Uite cat e de frumos doar atat drept final : "prin corp moartea plutește ca o lumină albă" - "epiderma apei" deja strica, balasteaza, paraziteaza cumva finalul care ar putea fi stralucitor. "Moartea pluteste ca o lumina alba" este un vers superb. Si parca in loc de lacustele alea de la inceput, care sunt usor in plus, ar merge cumva asa : "liniștea agățată de grumaz sufocă în penumbră inima transparenta" , dar poate e deja alt "film". Iarasi de valoare si nefortata este : "șuvițe de oameni trec printre degete prelung" - acest vers este bun sa il pui in viitoarea ta carte pe post de motto sa zicem, sa dai cu ochii de el, sa te agati de la intrare.
=  .	Dan Cârlea [31.Jan.07 18:07]
De fapt, la o privire mai atenta, mai hodorogit suna strofa cu "barbatul-tabu", decat partea cu "epiderma apei", asa ca acel "mai ales" din comentariul meu anterior nu isi mai are locul.
=  poeyie	Paul Gorban [31.Jan.07 18:21]
nu cred ca are sens sa mai comentey, e un poem de gratie, imagini bine conturate
=  o mlaștină cu atribute de Styx	Adela Setti [31.Jan.07 18:30]
"aștept o barcă din câteva scânduri / plină cu ochi lucizi" Niciun clișeu, aici. Povestea - punct de plecare e bine ascunsă în planul îndepărtat al fotografiei. Doar câteva rânduri trimit spre ea: "ce indecență plată / întoarcerea mea spre bărbatul-tabu / pulverizând haotic singurătatea" Un text despre sufocarea printre alterități și renașterea prin revendicarea, adânc, din sine, a morții cu semn schimbat: "prin corp / moartea plutește ca o lumină albă / pe epiderma apei". Frumos. Adela
=  Dan, Paul, Adela	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 18:59]
Dan apreciez efortul tau de analiza, impresiile, comentariile. Se poate spune absolut orice despre scriitura mea (nu doar aceasta), orice (ca e slaba, foarte slaba, hodorogita, invechita, buna, foarte buna etc., Dumnezeu stie mai cum), dar nu ca e fortata. Aici, in aceasta poezie, fiecare cuvint isi are locul, bine ales, de la titlu si pina in final. Chiar daca este sau nu receptat de tine. Multumesc pentru popasul pe "epiderma apei", cit despre barbatul-tabu, isi are foarte bine locu/rostul in acest peisaj mlastinos, zumzait de mortile-lacuste. Paul, multumesc pentru aplecarea ta cu gratie asupra apelor stranii de aici. Adela, da, ai bine sesizat faptul ca poezia e structurata pe planuri diverse si cumva concentrice, ca si cum pe suprafata spiritului cineva a aruncat, cu mai multa sau mai putina constiinta a actului sau, o piatra ascutita. Multam fain. Ela
=  aș schimba...	ioan peia [31.Jan.07 19:03]
...fără să ezit: "sufocă inima în penumbră" "ce indecență plată " "rup rădăcini inegale" "plină cu ochi lucizi", care sunt tributare vechii metehne, anume aceea de a scăpa din mână frâul esenței și a eșua în descriptivism gratuit. evidențiez, ca deosebite, ultimele trei versuri, despre care am putea vorbi ca fiind ireproșabile.
=  a,	ioan peia [31.Jan.07 19:04]
...și titlu care este un mare rateu.
=  sorry	Dan Cârlea [31.Jan.07 19:06]
dar nu citisem comentariile, de aia nu analizez "texte si comentarii" ci numai texte, in general asa fac la poezie, ca sa nu fiu influentat fara sa vreau. Imi spun parerea, si dupa aia vad ce au zis si prietenii nostri. ( e drept ca uneori imi mai fuge ochiu', si imi pare rau, dar acu am reusit sa nu, ca sa fiu obiectiv fata de poezia ta - obiectiv adica sincer fata de perceptia mea, in sensul asta, nu ca detin vreun adevar absolut )
=  Parere	Andu Moldovean [31.Jan.07 19:25]
Dan Carlea, un analist deobicei atent si profund, de data asta o "da in bara" mai ceva ca Rodion Camataru, deoarece versul "pe epiderma apei" este estential in "economia" poemului, care este unul al perceptiei si nu unul al visarii, al meditatiei. Fara el substanta finalului devine volatila, contradictorie cu "consistenta" corpului poemului. Despre Ioan Peia nu mai zic nimic, ca el, ca si mine (dar parca mai ceva) e penibil uneori. Cred ca asa incepe senilitatea (valabil si pentru mine, desigur). Doar de Alzheimer sa ne fereasca Dumnezeu Ioane! Andu
=  tot din ciclul "una așa între"	Alina Manole [31.Jan.07 19:49]
"Epiderma" este o imagine supralicitată de Ela și în general, la fel "lumină albă". Cele mai tari versuri sunt "prelung" și "inutil". În final, "prin" și "pe" sunt contradictorii ca sens. Ceva de reținut pe aici ar fi, după părerea mea deloc umilă: "rup rădăcini inegale gestul meu rămâne în urmă ca un sacrilegiu" rescris eventual ca: "rădăcină gestul meu sacrilegiu rămas în urmă" De ce așa? Pentru ca să aibă un sens. Altfel e doar amuzant. Pe Cuvânt.
=  andu,	Dan Cârlea [31.Jan.07 19:47]
alzheimer e valabil si pentru mine, mai ales pentru mine, ar zice gurile rele. Raman doar partial pe pozitie, poate ai dreptate in privinta "epidermei apei", o fi ca nu o fi pe gustul meu formularea, cine stie...
=  Bonsoir Ela...	Romulus Campan [10.Dec.18 14:27]
"ce indecență plată întoarcerea mea spre bărbatul-tabu pulverizând haotic singurătatea" Tot citesc si recitesc poemul, și mă tot poticnesc de această strofă. Îmi pare ca un miez de borgianism într-un sâmbure de fruct cu boabe multe, definind alei ale unui labirint care nu vrei să ducă nicăieri, pentru că mlaștinile duc doar în jos... Te rupi de undeva... doar tu mai ești pe apă, așteptând barca. Ți-aș sugera cu drag "pielea" în loc de "epiderma". Sună mai uman, ca tot ce-ai scris. Cu mult respect,
=  .	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 19:58]
Ioan, păstrează ireproșabilul, restul nu iau ca reproș, ci ca o modalitate a ta de a percepe poezia. Dan : "Starea poeziei nu stă în cuvântul carea translează creatul de increat, infinitul de măreție. Starea poeziei constă în acest tragic dialog." (Nichita) Andu, surâsul meu rămâne ascuns, ca formă minimă de manifestare nonpoetică. Alma, pe Cuvântul tău acum ia ce vrei din ce există, cu sau fără amuzament. Ce bine ar fi să-ți daiu seama că eu niciodată nu am făcut asemenea gestuir inutile pe pagina ta. Și nu că nu aș fi avut unde, ci doar firea mea și legile scrise și nescrise ale lumii ăsteia nu îmi permit să cobor acolo, în ale omului mâluri. Ela
=  Romulus	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 19:59]
Mulțam, aș fi scris pielea, dar foarte rar folosesc acest cuvânt în poezie, cu atât mai mult când e vorba de apă. Și aici este un raport uman-nonuman ce poate fi menținut și pe epiderma sensurilor. Iar eu prefer, întotdeauna, această epidermă. Mulțam fain. Ela
=  andule,	ioan peia [31.Jan.07 20:06]
vorbește-n dreptul tău, frate!
=  Andu, Ioan, Dan, Alma ș.a.	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 20:07]
poezia mea devine (iar) teren de război. ceea ce e foarte aiurea. cel puțin pt mine.
=  înțeleg...	Romulus Campan [31.Jan.07 20:12]
Am avut "vaga" bănuială a intenționalității conflictului când am citit poemul. Ai grijă când rupi rădăcinile. Epiderma se vindecă greu. Cu plăcere.
=  E o părere din diversitate	silviu viorel păcală [31.Jan.07 21:03]
Îmi asum riscul de a greși. Tehnic vorbind.
=  Silviu	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 21:07]
E ok, numai că nu mă pot percepe deloc ca și fracturistă, indiferent de definiție. Ela
=  Nicio parere, poate doar dezamagire.	silvia caloianu [31.Jan.07 21:42]
Ela, eu stiu si cand ai zis "start!" obsesiei tale pentru cuvantul epiderma :D Altceva, de remarcat: tu chiar nu vrei sa auzi obiectii, diverse pareri. Doar laude. Concid si din alte cazuri, dar si din acesta, mai nou, constituind (mai sus) raspunsul tau pentru Alma: "Ce bine ar fi să-ți daiu seama că eu niciodată nu am făcut asemenea gestuir inutile pe pagina ta. Și nu că nu aș fi avut unde, ci doar firea mea și legile scrise și nescrise ale lumii ăsteia nu îmi permit să cobor acolo, în ale omului mâluri. Ela" Cum ai zis??? "în ale omului mâluri." ??? Da, din text bine se vede ca oamenii sunt mlastina pe care tu, puterea suprema, ii treci printre degete ca pe niste suvite") Anume de aceea nu o sa spun - cel putin deocamdata - ce cred si eu despre poezia ta: sa nu deduci cumva ca te invidiez, Doamne fereste! Scrie cum scrii si...fii stacheta valorica a siteului, in pace buna! Silviu Viorel Pacala: mi-ai oprit respiratia cu... "fracturismul" Elei :D
=  .	Ela Victoria Luca [31.Jan.07 21:45]
Silvia, am avut certitudinea trecerii tale. Toate bune, Ela
=  "Șuvițe de oameni" la focul unui vin roșu	Catalina Cadinoiu [01.Feb.07 12:09]
Ti-am citit poezia ieri. Când am ajuns acasă, stând la birou cu un pahar de vin roșu în mână, mi-au venit în minte versurile: "șuvițe de oameni trec printre degete prelung". Nu eram prea sigură dacă îți aparțin. Asadar, Google search... Ela Victoria Luca. Frumos!
=  Cătălina	Ela Victoria Luca [01.Feb.07 12:31]
Gracias, mă bucură când o căutare își află sensul și se așterne în starea de bine lăuntric din celălalt. Îmi aparțin, deplin. :) Ela
=  mlastina incepe undeva	Iakab Cornelia Claudia [01.Feb.07 21:15]
Chiar ma intrebam cum se salveaza pe sine de apasari cel sau cea ce aude mortii respirand in trupurile vii, trupuri fara control.
=  Cornelia	Ela Victoria Luca [02.Feb.07 10:14]
Întrebarea ta, așa cum am auzit-o eu, naște în mine spirale de răspunsuri, posibil să le scriu curând, iar pagina o vei găsi tot aici. Mulțumesc. Ela
=  Parere	Negru Vladimir [02.Feb.07 18:29]
Titlul imi pare a fi neinspirat ca formulare dar si ca sens... "ochii" ar fi de ajuns sa ofere imaginea viului dar "luciditatea" deja duce lucrurile departe, la ratiune, la alegeri, ceea ce e deja prea mult pentru o simpla mlastina, oricate valente simbolice am vrea sa-i conferim. "călătoria pe mlaștini"... aici nu am inteles ce ai vrut sa sugerezi... prin, pe sunb, pe deasupra... acel "pe" e total inexpresiv. Pulverizarea nu cred ca poate fi ordonata ci haotica deci expresia este oarecum pleonastica. Oamenii suvite mi-au dat o impresie de brrr... si eu nu reactionez astfel decat foarte rar... ma rog, poate fi o chestiune de perceptie si atat ca si restul comentariului meu. "prin corp/moartea plutește ca o lumină albă"... o imagine absolut remarcabila pentru care nu regret ca am citit poemul.
=  Vladimir	Ela Victoria Luca [02.Feb.07 18:34]
Ai surprins foarte bine sensul acelei lucidități, care nu exprimă doar viul, ai mers îndeajuns de departe pe sens. Da, este "pe mlaștini", nu prin mlaștini, este deasupra lor acest mers. Pulverizarea se poate face și circular și într-o singură direcție (linear), dar și haotic. E vorba de șuvițe din subtil, cred că poți percepe mai mult decât este perceptibilă materia. Mulțam fain, Ela
=  ela	Oana Rovența-Micu [02.Feb.07 18:48]
barbat tabu, iubire interzisa? cautarea sufletului pereche, apartinand altui timp? ''suvite de oameni'' - trecatori care mai mult nu lasa nimic decat lasa in urma. sublim.
=  Oana	Ela Victoria Luca [02.Feb.07 18:53]
Da, cumva aparținând altor timpuri; sau condensând timpurile, sau căutând urmele ce aici/acum încă nu sunt. Mulțam.
=  n-am căutat defecte	Marian Popescu [02.Feb.07 20:03]
textul e excelent. degeaba ne agățăm patetici de nefirescul unor versuri: poezia e rotundă din toate punctele de vedere... totuși remarc că această strofă e scrisă de femeia Ela Victoria Luca : "ce indecență plată întoarcerea mea spre bărbatul-tabu pulverizând haotic singurătatea" și nicidecum de poeta Ela Victoria Luca.
=  Marian	Ela Victoria Luca [02.Feb.07 22:10]
Cred că aș spune că în acele versuri este femeia ce aș fi dorit să fiu, ca poetă îmi e și mai greu să spun cum aș dori să fi fost. Mulțam Ela
=  treceri	Lidia Muraru [03.Feb.07 10:20]
"șuvițe de oameni trec printre degete prelung" Asta mi-am lipit de inimă și-mi rămâne o felie de timp ca leac pentru simptomele trecerilor personale. Mulțumesc.
=  mlaștina - o ecuație a necunoscutei	Petruț Pârvescu [07.Feb.07 14:24]
Ela, poezia - așa ar merita să functioneze, să exite...ca o ecuație imperfectă a necunoscutei. Toți cetetorii ei, mai mari sau mai mici, contaminați de peisaj, să înceapă cu acribie, pasiune sau ignoranță activă, acea ludic-onirică odisee a receptării multiple. Frumoasă și interesantă incursiune în text și pre-text a fraților și confraților... cu pietenie, p.parvescu
=  Lidia, Petruț	Ela Victoria Luca [09.Feb.07 00:45]
Mă iertați pentru târziul răspuns, acum memoria mea a fost trezită, și-a deschis ochiul lucid și așa a fost să revin aici și să vă mulțumesc pentru că ați acceptat toate trecerile mele pe/prin/peste/dincolo de mlaștini. Ela