| = spaima ce leagă | Ela Victoria Luca [14.Jan.07 23:46] |
| perspectiva aceasta asupra spaimei care leagă, asupra "nodurilor" dinăuntrul nostru (copilul dintâi, copilul din urmă), poezia la marginea unei portretizări vagi, cu linii epic-onirice, lasă un spațiu de mișcare în interiorul cititorului, decorat cu obiecte poetice animate de afecte bine susținute de logos. Remarc și răsucirea ideei dinspre început spre sfârșit, și înapoi, cumva ca o spirală adn-ică (sau imaginea asta mi-a creat-o mie, un fel de bandă a lui moebius). simbolurile fluidizate de astă dată, ai creat interstiții printre ele, astfel încât cititorul poate asocia liber și s epoate reancora în lectură. imago feminin, imago infans, o absență prezentă a unui imago pater, spun absență-prezentă fiindcă domină cumva în latența discrusului. Iar atmosfera de "povestaș" (în sens Llosa) e un atu, cel puțin din punctul meu de vedere. Bun. Ela | |
| = ai reusit | cornel stefan ghica [15.Jan.07 00:29] |
| cand citeam poezia ta (exact) in acel moment ascultam "somebody" (depeche mode - varianta live - album "101"). sincronizarea a fost perfecta shi copleshitoare. s-a declanshat in mintea mea o reactzie (al)chimica (tare) ciudata. am trait fiecare vers. ai reushit sa ajungi la mine, sa te ascult shi sa intri in casa mea, in gandul meu dintr-o seara magica (sau uitata) de ianuarie 2007. felicitari cu respect, blueboy | |
| = ihtisectie | felix nicolau [15.Jan.07 00:34] |
| saptamana ihtiologica se deschide cu acest poematikon al autocunoasterii autoscopice. cel mai bun poem din serie.aici exactitatea terminologica e chiar binevenita | |
| + Parere | Negru Vladimir [15.Jan.07 07:26] |
| Interesant cum reusesti sa pastrezi consistenta personajelor chiar daca le plasezi in contexte diferite si le schimbi ciclic "pieile"... in mod firesc textului tau nu i se poate cere o logica a insiruirii pentru ca prin natura lui se afla asezat intr-o zona cu mai multe grade de libertate raportat la constient... cred ca pana la urma discutam despre om si oglinzile in care se priveste/regaseste, despre puntile de salt si trecerile obligatorii prin "noduri", intr-o lume acvatica doar ca pretext al disolutiei, al macerarii. Alternarea cautarii si a spectatorului pasiv ma duce cu gandul la transa samanica in care psyhopompul tocmai si-a pornit calatoria catre sufletul ratacit de trup pentru a restaura normalitatea... atat de fragila a omului. Apreciez calitatea imaginilor create de autor si mai ales modul subtil in care acestea interactioneaza cu lectorul. | |
| = o poveste legată de maluri | Tamara Zub [15.Jan.07 18:54] |
| Cerebralitate viguroasă, fertilă. Construcție solidă între apă, nisip, copii, păpuși, povești și firul de ață care le coase pe toate în poem. Mi-ar fi plăcut o limpezire a imaginilor și sensurilor, aici văd efort de a dirija fantezia spre o finalitate, nu văd o fantezie naturală, debordantă. Mi-a plăcut enorm copilul care "leagă cu ață neagră povestea de maluri". Desigur, vă mai citesc. | |
| = dan | Cristina Sirion [15.Jan.07 23:28] |
| Am citit cu mare plăcere, ai creat imagini extraordinare, nu-i pentru prima dată dar mi-au plăcut cel mai mult. O poveste legată cu ață neagră de maluri, un copil care (până și el!) are noduri, spaima cu ochi geometrici lângă insecta aceea (iată și referința ochilor geometrici), frumos, original, nou. Desigur, te mai citesc și eu. Mi-ar fi plăcut să critic ceva, dar din punctul meu de vedere nu s-a văzut nimic de criticat. | |