Comentariile membrilor:

+ se aud clopotele
florin caragiu
[14.Jan.07 11:38]
E ceva copleșitor în această poezie, puterea de învăluire a dragostei ce nu poate fi stăvilită de plecări, bariere, prevestiri de rău, rostogoliri în lucruri separate. Prin caracterul ei de nelocalizat tocmai fiindcă vine din taina chipului divin ce iradiază prin ea, dragostea se arată cuprinzătoare, întâmpină de la capătul fiecărui drum, interceptează fiecare lungime de undă: „sunt pe aceeași lungime de undă cu toate drumurile tale”. În acest gest de adăpostire a celuilalt în propria ființă se rotunjesc drumurile, ca într-o proiecție stereografică ce asimilează planul cu sfera mai puțin un punct din care se “vede” (sau corespondent cu) “infinitul” tuturor dreptelor. Acest proces de compactificare, de aducere a planului cotidian în corespondență concretă cu sfera trăirilor lăuntrice îl realizează dragostea, pentru care punctul de corespondență al infinitului este inima. Aici se întâlnesc infinitul copilăriei cu al maturității și al bilanțului. Iubirea are o putere modelatoare asupra perceperii realității, o consacrează, punctele ei culminante, punctele de împărtășire a darului pe care îl poartă devin locuri de sărbătoare a ființei: “am de gând să îmi fac sărbătorile în toate locurile în care te-am câștigat”, sărbătoare trăită plenar până în fibrele trupului. Rostogolirile în lucruri separate, în actele simple și vitale păstrează memoria sacralității, a corporalității cucerite de lumina și chemarea lui Dumnezeu ce se prelungește-revarsă în concretul cotidian din taina Trupului lui Hristos-Bisericii, întru care cei doi sunt “un trup”. Remarc deci forța de învăluire și metamorfoză a formelor. Un exemplu: „eu o să merg cu capul în nori și cu picioarele pe pământ imaginându-mi că sunt la fel de înaltă ca ploaia”. Aș îndrăzni o singură sugestie, “în pielea comună” este, după părerea mea, în plus (mai ales că puțin mai sus apare “epiderma”, deci ceva din aceeași familie), îngreuiază și tocește efectul “încăperii rotunde” care dă un ecou fantastic, și după care ai putea lăsa un rând alb ca să continui cu “știu că după aceea”. Felicitări și spor în continuare.
= Domnule Florin
ADRIANA GIURCA
[14.Jan.07 20:33]
O sa tin cont de sugestie, mi se pare justificata... Inca odata raman surprinsa de exacta intelegere a tuturor ideilor. Si bineinteles, ma bucur ca ati lasat un semn de lumina deasupra acestui text atat de al meu.
= echoerotica
Vasile Munteanu
[20.Jan.07 09:52]
ca și în cazul clopotului, în dragoste comunicarea nu se face prin intermediul materiei, ci limba care exprimă înțelesuri este vibrația, acest univers al expansiunii circulare, pentru care anotimpurile au valoare de rază, iar timpul valoare de diametru; formula după care se calculează o astfel de geometrie (un astfel de "bilanț") este: Inimă 2R (unde R este o constantă atât orizontală, cât și verticală).

cu drag,
= Multumesc
ADRIANA GIURCA
[22.Jan.07 20:41]
Frumos spus, Vasile. Si nu e deloc departe de adevar.

Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text
(sau şirul de comentarii a fost oprit de un editor)

+ se aud clopotele	florin caragiu [14.Jan.07 11:38]
E ceva copleșitor în această poezie, puterea de învăluire a dragostei ce nu poate fi stăvilită de plecări, bariere, prevestiri de rău, rostogoliri în lucruri separate. Prin caracterul ei de nelocalizat tocmai fiindcă vine din taina chipului divin ce iradiază prin ea, dragostea se arată cuprinzătoare, întâmpină de la capătul fiecărui drum, interceptează fiecare lungime de undă: „sunt pe aceeași lungime de undă cu toate drumurile tale”. În acest gest de adăpostire a celuilalt în propria ființă se rotunjesc drumurile, ca într-o proiecție stereografică ce asimilează planul cu sfera mai puțin un punct din care se “vede” (sau corespondent cu) “infinitul” tuturor dreptelor. Acest proces de compactificare, de aducere a planului cotidian în corespondență concretă cu sfera trăirilor lăuntrice îl realizează dragostea, pentru care punctul de corespondență al infinitului este inima. Aici se întâlnesc infinitul copilăriei cu al maturității și al bilanțului. Iubirea are o putere modelatoare asupra perceperii realității, o consacrează, punctele ei culminante, punctele de împărtășire a darului pe care îl poartă devin locuri de sărbătoare a ființei: “am de gând să îmi fac sărbătorile în toate locurile în care te-am câștigat”, sărbătoare trăită plenar până în fibrele trupului. Rostogolirile în lucruri separate, în actele simple și vitale păstrează memoria sacralității, a corporalității cucerite de lumina și chemarea lui Dumnezeu ce se prelungește-revarsă în concretul cotidian din taina Trupului lui Hristos-Bisericii, întru care cei doi sunt “un trup”. Remarc deci forța de învăluire și metamorfoză a formelor. Un exemplu: „eu o să merg cu capul în nori și cu picioarele pe pământ imaginându-mi că sunt la fel de înaltă ca ploaia”. Aș îndrăzni o singură sugestie, “în pielea comună” este, după părerea mea, în plus (mai ales că puțin mai sus apare “epiderma”, deci ceva din aceeași familie), îngreuiază și tocește efectul “încăperii rotunde” care dă un ecou fantastic, și după care ai putea lăsa un rând alb ca să continui cu “știu că după aceea”. Felicitări și spor în continuare.

= Domnule Florin	ADRIANA GIURCA [14.Jan.07 20:33]
O sa tin cont de sugestie, mi se pare justificata... Inca odata raman surprinsa de exacta intelegere a tuturor ideilor. Si bineinteles, ma bucur ca ati lasat un semn de lumina deasupra acestui text atat de al meu.

= echoerotica	Vasile Munteanu [20.Jan.07 09:52]
ca și în cazul clopotului, în dragoste comunicarea nu se face prin intermediul materiei, ci limba care exprimă înțelesuri este vibrația, acest univers al expansiunii circulare, pentru care anotimpurile au valoare de rază, iar timpul valoare de diametru; formula după care se calculează o astfel de geometrie (un astfel de "bilanț") este: Inimă 2R (unde R este o constantă atât orizontală, cât și verticală). cu drag,

= Multumesc	ADRIANA GIURCA [22.Jan.07 20:41]
Frumos spus, Vasile. Si nu e deloc departe de adevar.