| = Verdele mic, atat de vital... | Vali Nițu [09.Jan.07 14:12] |
| Ioana, Mesaj tocmai din...Targoviste - "o parere de umbra". "pe scurtatura"- Vali Nitu | |
| + fons et origine | felix nicolau [09.Jan.07 14:17] |
| de-a dreptul excelenta constrictia sugestiva a textului si poeticitatea neopresiva. adancime semantica si relief exact.teluricul transferat original in regim acvatic | |
| = ioana, da | cornel stefan ghica [09.Jan.07 14:41] |
| este imaginea zilei (din care gandim ce vrem sa traim - o dualitate eterna). atat de clara mi se pare poezia ta, incat ma-ntreb ce-as mai putea scrie dupa... navetistii alunecand zilnic intre... fain felicitari cu stima, blueboy | |
| = poem complicat | Tamara Zub [09.Jan.07 14:56] |
| Istoria somnolează, dar poetul e treaz, din veghea lui se nasc sticle fantastice, cu tot verdele incifrat în mesaje atemporale. Poem complicat, cu toate că evită orice sofisticare. Mai aștept astfel de texte ezoterice de la Ioana Geacăr. | |
| + punctele de suspensie | Ioana Petcu [09.Jan.07 15:59] |
| (sau extratextul asa cum spunem noi in teatru). despre asta imi pare ca mizeaza poezia ioanei. planurile se simcopeaza elegant (cel putin vreo 3 am depistat eu): timp trecut "pe potecă a răsărit/ pântecele unei sticle îngropate /de când" - profunzimea lumii negraite (timp suspendat): "un mesaj adus din străfunduri (...)o părere de umbră!/ întuneric dulce /de pepene" - si lumea exprimabila (timpul subiectiv): "alunecă zilnic navetiștii /între sat și gară /pe scurtătură /în șir". imaginile sunt simple, aerisite, nu au nimic din forma baroc-lirica. totusi in spatele acestor rinduri se casca un abis (eu cel putin asa il simt) in care se intimpla mai mult tragism decit in exterioritatea "numita/scrisa". cel putin o cheie: secventa asezarii indivizilor din final, in sir, implica un fatalism al uniformizarii umane. e ceva gri in atmosfera istoriei scrise de ioana. placuta lectura de dupa-amiezi | |
| = poezia contemplativa | Uln Aron Alex [09.Jan.07 17:12] |
| O pezie care se rupe in 3... fiorul este contemplativ... rece... urmarind inchiderea cuvintelor in poezia schematizata japoneza... 1. pe potecă a răsărit pântecele unei sticle îngropate de când! în ea - un mesaj adus din străfunduri" 2. un arbor ascunde sub verdele mic o părere de umbră! 3. întuneric dulce de pepene peste care alunecă zilnic navetiștii între sat și gară pe scurtătură în șir" | |
| = Semn cameleonic | Ioana Geacăr [09.Jan.07 21:37] |
| Vali, salutări de aici de departe de lângă tine. Mulțumesc pentru semnul cameleonic. Verdele e o emblemă arhetipală a vieții, o poezie în sine. | |
| = Felix | Ioana Geacăr [09.Jan.07 21:48] |
| Felix, mulțumesc pentru radiografierea critică a poemului meu, pentru aprecierea înstelată. | |
| = Re:mulțumiri | Ioana Geacăr [09.Jan.07 21:57] |
| Cornel, Uln, mulțumesc pentru trecere. Fiorul poate fi și rece, contemplația de ceasornicar... Tamara, ai un bisturiu critic de invidiat. Mă bucur să te revăd la mine-n pagină. | |
| = Ființare | Ioana Geacăr [09.Jan.07 22:15] |
| Ioana, Eh, da, mulțumesc pentru că simt că textului meu i-a crescut umbră acum prin comentariul tău. Pe curând, | |
| = sunt | florian stoian -silișteanu [10.Jan.07 03:39] |
| am citit.recitit.florian silisteanu e navetist. | |