| + azi nu e vineri | florin caragiu [23.Dec.06 10:02] |
| Când "o cireadă de bivoli aleargă secunda", și "iarba dă să se ascundă în țărână", vulturul alb se înalță. Urcând Dealul Negru, poetul destăinuie dorința sa de a găsi în cuvinte leacul tristeții. E o atmosferă de prag, de vulnerabilitate, în care intră în rezonanță afectivă până și mașina, cu ale ei "șapte vieți". Lacrima spală troița de la răscrucea a două plecări. În acest prag al puținătății și rarefierii clipelor, timpul devine de o concretețe palpabilă, se poate trage de el, se poate fura, poate fi mușcat de bucurie cum mușcă lemnul din lacrimă. Vulturul alb se teme, dar se pregătește pentru vinerea sinonimă cu patimile sau plecarea, pentru bucuria înălțării... Finalul e un moment de poezie pură: "Când paserea se desface la aripă aerul doare/ dar paserea deși știe asta/se ridică". | |
| = GINGASIE-ZAMBETUL LUI DUMNEZEU | Erika Eugenia Keller [23.Dec.06 13:03] |
| Nasterea ca o INALTARE, gandurile frumoase s-au infiripat intr-un VULTUR ALB "Când paserea se desface la aripă aerul doare dar paserea deși știe asta se ridică." Deosebit, Florine...ce-i al tau e pus de-o parte!!! "Vinerea vulturul alb se ascunde în frica ierburilor ce răsar din mâinile mele. Vineri-ziua a cincea, ziua patimilor Spiritul renaste din frumusetea cugetului, cuvantul cheie cu care as defini textul tau se numeste GINGASIE-ZAMBETUL LUI DUMNEZEU- | |
| = Florian... | ADRIANA GIURCA [23.Dec.06 16:05] |
| De fapt cred ca e vorba de o tristete a plecarilor carora poetul nu le gaseste desi cauta, si cauta, leacul propriei tristeti. Nu prin lacrimi se vindeca, ci prin cautarea in flori, in sunete, poate cuvinte le zice. A fi barbat se defineste zambind orice ar fi. Desi poetul vrea sa planga. Plangi ma poete, daca asa simti. Si barbatii plang uneori din dragoste. De mama. Aerul doare, dar pasarea se ridica, intelegi? priveste-i zborul, e in sus, doar in sus, acolo nu mai doare nimic... | |
| = Un text stropit cu apă grea. | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [23.Dec.06 18:00] |
| Frate Florian un alt frate vedea păsări albe, altul cu clonț de rubin. Mai lasă drumurile și Bucureștiul ăsta. | |
| = intr/o zi | florian stoian -silișteanu [26.Dec.06 00:12] |
| in mine se intalnesc doua drumuri. unul se arata ca vine celalalt se indeamna sa plece. incerc sa ma obisnuiesc cu cel care pleaca. Nu va spun ca nu merge singur si ca drumul plecator duce cu dansul pe cineva....vreau sa spun doar ca nimic nu mi/a fost mai frumos decat acel 23 in deko si ca intr/o zi gasesc cumva o cale de a multumi...finalul acestui text este imprumutat dintr/un poem bag seama ca totul este doar un imprumut ca Domnul da si ia inzecit uneori............ | |
| = strange somehow.. | Lesenciuc Teodor [13.Sep.09 17:24] |
| o proza abstracta, un fel de hibrid cu liricul poeziei. | |
| = Teodor | florian stoian -silișteanu [13.Sep.09 18:52] |
| Faptul ca ai consumat din timpul tau pentru a umbla pe drumul meu ma multumeste.Esti tanar ca omul si as fi bucuros sa aflu candva ca un poem scris de mine va deveni un poem povestit de tine,Cum bine stii nu mereu straluceste soarele trudei noastre de aceea tot mereu incercam sa lustruim sa ridicam sa construim inalt si frumos.Uneori mai gresim sau obosim...dar macar bine ca traim | |