| = O introversiune cardiaco-istorică | Constantin Codreanu [21.Dec.06 17:36] |
| O introversiune cardiaco-istorică printre balene și vulcane înșirate peste un suflet al cărui corp urcă pedestale în orașe întinse de-a lungul materiei străbătută de oase împletite în funii din ceară arsă monoteist și politeist în amintirea ultimilor plecați spre infinit! Remarc comparația insolită „inima-balenă” cu Iona inside!!! Cu drag, Constantin | |
| = sufletul ca esență | Romulus Campan [21.Dec.06 18:40] |
| Bună Ela, "și tu singurul absurd redus la suflet" Foarte reușită ajugerea în capcana ireductibilă a sufletului, ca esență a ceea ce nu se vede, dar nevertheless ceea ce suntem cu adevărat. Iona putred, tristețe, durerea a ceea ce găsim uneori când îndrăznim să coborâm destul de adânc. Păcat că uneori din lumânarea cu care am plecat, nu ne mai rămâne decât ceara picurată. Ce bine că Ultimul plecat a revenit să te poată desăvârși, amestecând argila ta cu sudoarea lui. | |
| = nice | Dana Mușat [21.Dec.06 21:55] |
| Cu parere de rau ca nu am mai trecut pe la tine... Iona si burtile balenei...daca imi aduc eu bine aminte...nu reuseste sa iasa, da dintr-un univers in altul. trist. Funiile cenusii m-au dus cu gandul la ... materia cenusie din maduva spinarii si creier. nu ma intreba de ce. o fi stupid, dar cred ca din cauza cuvantului "viata" un stih mai sus... am facut eu asa o legatura. Si ultimul vers...prima oara am citit "pacat", nu plecat..oboseala, stiu. dar mi se parea interesant si asa. Cert e ca mi-a placut, sa las palavrageala. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [21.Dec.06 22:30] |
| Cosntantin, că ai privit lumea aceasta oblică, transversală, ce se zbate între viață și moarte, întotdeauna în inima-balenă. Romulus, coborârea în durere și înălțarea din ea este doar un fel de a trăi pământește. Cât avem destin de urmat. Mulțumesc. Dana, bun regăsit; da, ai văzut trecerea prin spații și materii tot mai imposibil de parcurs, o de-gradare dureroasă, până la funiile cenușii ale țesuturilor și ale lutului ars. Mulțumesc, sper să rămână intact spiritul. Ela | |
| = lourd | felix nicolau [21.Dec.06 23:17] |
| ela, mi-a placut profunzimea sustinuta de un lexic masiv - in loc de fulgi ai folosit pietre | |
| = Felix | Ela Victoria Luca [21.Dec.06 23:52] |
| Gracias; am folosit pietrele sisifice, pietrele aruncate, pietrele de nesfărâmat. Aștept zăpezile adevărate. Ela | |
| = pst. | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "singurul absurd redus la suflet când corpul rămâne încremenit în mijlocul orașului" mi-a placut asta mult, sa stii. | |
| = Claudiu | Ela Victoria Luca [22.Dec.06 18:09] |
| Mulțam, e printre rarele adevăruri care pot fi spuse și în ultima clipă de viață. Ela | |
| = o poezie foarte bună | Costin Tanasescu [22.Dec.06 21:39] |
| excelent! | |
| = highway | Andrei Nicolescu [25.Dec.06 14:59] |
| "corpul rămâne încremenit în mijlocul orașului" - o imagine misto, in rest ma cam oboseste textul. prea multe cuvinte mari cu substrat filosofic ieftin, metafore peste metafore, reluarea marilor teme ale literaturii universale intr-o maniera facila, in general, o plictiseala existentiala si un oratorism fasait. nu vad nimic excelent aici, dar ma amuza exaltarea antecomentatorilor mei. sfat constructiv - incearca sa reduci balastul de cuvinte, fii mai criptica, dar mai sugestiva. te rog renunta la cuvinte precum - putrezire, por, ceara, argila, liniste etc - sunt folosite si rasfolosite fix in acelasi context in care le folosesti si tu. inovatie, draga ela, inovatia face oamenii curiosi, incita la parcurgerea textului pana la capat. cu totii suntem miscati de aceeasi mici stimului, dar in timp, sinapsele incep sa se plictiseasca de acelasi drum si se opresc pe margine la o tigara. da-le o bicicleta, da-le un scuter, o masina, o noua autostrada. | |