| + regizorul ra pana la | medeea iancu [14.Dec.06 12:25] |
| ai regizat bine acest poem, mai ales finalul. parca as fi fost intr-un film cu jim carrey in care personajul controleaza sau abandoneaza totul. * ai acest sentiment de sfarsit, de apocalipsa, de genune, in care nimic nu mai are sensul si obiectivul necesar. primele versuri mi-au adus aminte de o proza fantastica a lui anatol bakonski ( preferatul meu ) in care aceasta neputinta este exprimata astfel. * ai aici un mecanism care functioneaza datorita miscarilor si reactiilor; e ca si cum, intr-un sketche lipsesc miscarile si reactiile. De altfel miscarile si reactiile sunt conventiile si imaginile oferite. * strofele care urmeaza pana la ultima sunt un soi de creare a unui context din nazuinte ( si iar ma duc cu gandul la anatol );crearea unui centru, as putea zice. * sfaristul este strong, coios, este un sfarsit care, dupa parerea mea numai un regizor il poate construi in asa fel incat efectul sa cada la final. * ceea ce e foarte important aci, este acest efect de uimire si suspans, demn de retinut; sa jucam putin portocala mecanica si sa ne plimbam pe langa tot ascultand beethoven la maxim cu... felicitari, | |
| = bravo! | Livia Ștefan [14.Dec.06 12:29] |
| nice!:) un poem închegat, de o calitate superioară, pentru care meriți toată lauda. | |
| = parere | mircea lacatus [14.Dec.06 12:43] |
| poezia frumoasa care-si merita steau finalul mi se pare insa putzin paradoxal mult prea siurealist fatza de restul nu stiu de ce imi aminteste de o coperta de disc din copilarie acolo erau desenatzi niste oameni in flacari parca oricum si de data aceasta avem de-aface cu un poet :) | |
| = ... | Andrei Ruse [14.Dec.06 12:45] |
| medeea, eu ma imaginam mergand cu tarantino in toata povestea asta, in orasul peste care ninge cu cenusa amestecata cu fulgi. iti multumesc mult de apreciere livia, ce e cu parerile astea pozitive ? inseamna ca textul o fi chiar bun. primesc cu placere lauda. RA. | |
| = .... | zabet mihai [14.Dec.06 15:48] |
| slab | |
| = ... | Andrei Ruse [14.Dec.06 15:56] |
| mircea, iti multumesc de trecere. gugu' ? :( ... se mai intampla. | |
| = Rafinament și calm. | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [14.Dec.06 17:47] |
| Tare curgător textul tău. Are o intensitate specială simplă, dar cu siguranță temperatura este mai mare decăt arderea unui pall mall. | |
| = * | Cristina Balan [14.Dec.06 18:03] |
| Mi-a placut de la cap la coada. Ca o privire in nepasarea lui "Imi place; tot n-am incotro. Termina-s`ar!" Imi vine ca o manusa :) | |
| = proza de dupa blocuri | Anghel Pop [14.Dec.06 19:22] |
| "îmi place să mă pierd printre oameni// le spun cât e ceasul dacă mă întreabă" "visez că mă plimb printr-un oraș în flăcări cu oameni arzând de vii pe lângă mine" Prozaic, prozaic, prozaic. Oare poate exista ceva mai banal? Aceeasi proza servita ca "poezie". Acum incep sa realizez de ce trebuie sa-l plagiezi pe Ianus ca sa scrii si tu ceva interesant. Pentru ca numai asa poti scapa de vesnica ta proza. RA prozatorul. Daca ti-ai aduna toate prozele de pe sait ai incropi un roman. | |
| = My favorite!!! Am notat o însemnare misoginică! | Constantin Codreanu [14.Dec.06 20:01] |
| My favorite!!! Am notat o însemnare misoginică! Vezi „îmi place să mă pierd printre OAMENI să le prind mirosul fragmentele discuțiilor din tramvaie sketchuri despre FEMEI”, opoziția e mai mult decât bine afișată! „le spun cât e ceasul când mă întreabă” și când nu te întreabă, Andrei, ce altceva util faci?:) Penultima strofă e o dorință firească a tuturor iubitorilor de spectacol cărora le curge în sânge porniri neroniene! Condamn reclama ascunsă din final! Cu drag, Constantin | |
| = mocnești | Mihai Robea [14.Dec.06 20:19] |
| ai viziuni sinistre. Dar, dacă vine vorba de o țigară, nu te mai cred. Nero fuma si el? Poemul, părerea mea, riscă să devina credibil tocmai datorita celei de a doua părți, prin distonanță. | |
| = orașul în flăcări | Tamara Zub [15.Dec.06 13:31] |
| Mi-a părut cu-adevărat interesantă "plimbarea prin orașul în flăcări", iar tot ce ai relatat până la fantastica imagine "oameni arzând de vii pe lângă mine" îmi pare un text pentru jurnalul intim al unui scrib adaptat cu succes la urbanitate. Despre aglomerație, tramvaie, femei și fotbal nu ne plictisim niciodată să tot vorbim. | |