| = nu toti criticii literari sunt zombi | Anghel Pop [05.Dec.06 08:11] |
| Mi se pare ca aici lipseste un citat: "Alexandru Vakulovski e și mai frust: ; ; , conchide personajul-student din Letopizdeț” (p. 31). Oare din cauza tipului special de ghilimele a disparut? E amuzant sa incepi ziua cu o cafea tare si cu adevaruri: „Se tipăresc o mulțime de histoires de cul... Ne năpădesc poeții de reproducere... Poetesse bele și tembele sînt gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu-n limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt ocrotiți ca plante rare." "Erudiția a devenit prilej de batjocură" (prostia salveaza Romania!) "Sexul virtual e temă grea. Nu cumva criticul literar e ca Dumnezeul lui Nietzsche: mort?" Ma duc sa cumpar cartea chiar acum, sa ma mai distrez si eu cu critica literara autentica. M-am saturat de critica porno. Daca ar poposi Magda si pe aici, ar avea material didactic destul ca sa mai scoata cateva carti. | |
| = Ai dreptate, moncher! | Valeria Manta Taicutu [05.Dec.06 08:26] |
| Am completat textul: poate fi "savurat" citatul din Vakulovski. | |
| + salutar | florin caragiu [09.Dec.06 12:26] |
| Abia acum am descoperit articolul. Îmi pare bine realizat și la obiect, reușind să pună în valoare cartea Magdei. Tema lucrării ei este deosebit de actuală și interesantă. Nevoia de a dărâma nu este adesea decât o proiecție nereflectată a nevoii reconstrucției de sine. Asistăm la impactul cu civilizația de consum, în care se tinde la extrem ca "valorile" să fie cele cu acces direct, dirijate mediatic, fără mediere prin valori culturale. E interesant că "nihilismul", "spiritul contestatar", "erotismul rupt de sursa firească a iubirii, intersubiectivității", "spiritul de batjocură și scandal" se grefează mai ușor pe schemele consumismului, care cere un acces la sursă dirijat, nemediat de valori și nici măcar de comunicare în sensul edificării prin reflecție și dialog. Efortul de individuare culturală devine superfluu și chiar politic incorect, din cauza conștiinței critice ce depășește și demaschează tertipurile, schemele, clișeele și traseele manipulării. Se cere numai un ansamblu de scheme și semnalizatoare menit a optimiza și a stimula ajungerea la "obiectul de consum". Consumatorul devine "omul fără însușiri". Se stimulează chiar fixațiile pentru a canaliza mai ușor consumatorul spre satisfacerea dorinței. Interesant e că deși acest mod de a face literatură creează impresia unei "eliberări", de elitism, de orice "mediere" culturală, devine din ce în ce mai dependent de schemele comerciale consumiste care îl subîntind mai mult sau mai puțin conștient. Dacă ne uităm atent, clișeele se înmulțesc într-un asemenea mediu ostil valorilor tradiționale culturale în genere. Îmi pare similar cu pretenția de a te elibera de constrângeri prin faptul de a-ți tăia craca de sub picioare. Constrângerile moderniste sunt adesea mai tiranice tocmai prin faptul că gândirea se lipsește tocmai de asumarea bogatei zestre istorice, și dezrădăcinată devine dependentă de schemele sau algoritmii consumului imediat, preluat din mass-media. Cultura de consum, și aici mă refer la reacțiile anticulturale ce se pretind tocmai opțiuni culturale de referință, îmi pare din fașă una "consumată", un "foetus mort", un fel de bruiaj subversiv și efemer al imaginii adevăratelor valori ce rămân perene. Tocmai schemele consumiste introvertite aplicate frenetic dau sentimentul unui peisaj monocrom, în care variațiile nu sunt decât o nesfârșită alternare de "juisări" și "sevraje", fără nimic cu adevărat nou și înnoitor, fără o înaintare în procesul reconstrucției de sine, fără un câștig de participare la taina și bucuria existenței. Cultura O-E nu reușește, și până la urmă renunță și să-și mai propună, asumând scepticismul ca justificare, să creeze acel încântător peisaj din operele autentice, în care să se odihnească mintea și sufletul. Dimpotrivă, ideea predominantă ajunge să fie lipsa de stare, mania excitării și consumului imediat. Cu toate acestea, e interesantă nevoia de acces imediat la valoare, care deși e pe undeva ficțională, fapt vădit de necesitatea unui parcurs de acumulare și asumare creativă a unui memorial, a unei moșteniri personale și istorice, totuși exprimă pe undeva adevărul persoanei. Persoana are acces direct prin deschiderea sa sufletească la comunicarea cu Dumnezeu și cu semenii, la suprema valoare care este iubirea-dragostea-dăruirea. De aici cultura duhului. Chiar și cu mintea pierdută prin hățișuri, sau robotizată, înlănțuită de schemele consumiste, realitatea de suflet nu se poate estompa, și aici este punctul din care strălucește dorința de întoarcere a fiului risipitor. Las un semn de apreciere pentru acest articol și pentru toate analizele interesante și cu salutare discerneri critice de pe acest site. | |
| + steluta | florin caragiu [09.Dec.06 12:33] |
| steluta se pare ca s-a pierdut pe undeva | |