| = mi-a plăcut | Elena Malec [15.Nov.06 20:41] |
| un mic eseu reușit pentru care te felicit. Ai referiri bibliografice cum ți s-au cerut de la cititori și ideea e corect formulata anume că libertatea presupune autocontrol și discernământ in a se manifesta.Ce nu-mi place este poza. Stiu că ai vrut să subliniezi 'strunirea' dar erai mai convingător fără poze, doar prin puterea argumentației.Pe urmă a fi pe cal după mine nu înseamnă a fi liber, câtă vreme depinzi in bună măsură și de cal nu doar de frâu.dar asta e colateral textului. Textul deși scurt atinge esențialul. | |
| = nărăvaș | Corneliu Traian Atanasiu [16.Nov.06 16:48] |
Sînt bucuros că nu mă lași fără aprecieri. Bibliografia este doar așa din ce țin minte, n-am subsol erudit. Ai văzut bine, am ales calul pentru că e nărăvaș, dar bine strunit... Mi se pare că nărăvaș e o ciudată performanță a limbii. Nu înseamnă, la urma urmei, decît tot nărăvit, cu nărav, vicios într-un fel. Dar pentru că noblețea animalului și delicata lui impetuozitate ne impune, preferăm să vedem în nărăv-aș un sufix diminutival. Sau să mergem pe sugestia lui. E un nărav pe care-l răsfățăm, pe care-l putem struni - un simbol al libertății, trăsătură ambiguă și ingrată. | |
| = libertatea biciului | Horia Patrascu [20.Nov.06 07:12] |
| Domnule Atansiu, Am citit eseul dumneavoastra (si nu pe diagonala). Mi se pare totusi cam mult sa considerati ca acel "personaj dostoievskian" are mintea ratacita. Pe Sestov, care face o adevarata filosofie pe urmele "nebunului" dostoievskian trebuie sa-l consideram idiot?! Necesitatea inteleasa a lui Spinoza o interpretati, ingust, intr-un sens marxist-leninist. Pe Sartre il aruncati la cos. Ce mai ramane? Gabriel Liiceanu, cel care afirma ca libertatea este posibila doar gravitational, in prezenta constrangerilor. Haideti sa analizam putin aceasta idee care exercita doar o seductie stilistica, fiind, cred, total lipsita de adevar. Dumnezeu poate fi considerat ca nu este liber, fiind atotputernic si lipsit de orice constrangere? Nu! Pe de alta parte, de cate ori nu ni se intampla ca, desi am ales liber un anumit lucru, odata ales, sa avem sentimentul ca ne-am pus singuri la jug? De cate ori nu ne-a pierit cheful sa mai facem ceva atunci cand ni s-a dat voie sa facem ceva, de cate ori ni s-a recunoscut "libertatea" pe care o aveam in a face acel lucru. Dati exemplul creatiei. Dar creatia a ramas libera si simbolul libertatii umane tocmai pentru ca ea niciodata nu a fost inclusa intr-un nomenclator, tocmai pentru ca este imprevizibila, tocmai pentru ca se sustrage oricarei reguli si oricarei retete. Creatia - este puterea anarhica a omului si ea atrage spiritele tocmai datorita totalei ei lipsei ei de ingradiri. Omul creeaza ca sa se simta liber; ascultati destainuirile creatorilor, de la cei mai mici pana la cei mai mari, toti vor spune intr-un cuvant: scriu, desenez, sculptez pentru ca aici ma simt liber, aici ma simt cu adevarat lipsit de orice constrangeri, aici ma simt eu. (Ca tot va place metafora fraului: pentru a da frau liber imaginatiei). Libertatea nu are nimic de aface cu datoria, dupa cum liberul arbitru nu are nimic in comun cu predestinarea. Omul s-a crezut atat de liber incat a vrut (si o vrea in continuare) sa fie Dumnezeu. Eseul dvs este unul ingust moralizator, cumva protestant, dar unul care falsifica lucrurile. Libertatea inseamna tocmai asta: absenta limitelor, absenta constrangerilor, atotputernicia. Ceea ce credeti dvs despre libertate este ilustrat prin imaginea calului dresat, strunit, tinut in frau. Nu mi-a venit sa cred cand am citit comentariul in care chiar asta afirmati: calul dresat este simbolul libertatii. Uneori filosofarea sminteste, ar fi bine sa ne intoarcem la copii si sa-i punem sa decida: un cal salbatic, care alearga neingradit prin lumea lui este mai putin liber decat un cal dresat si tinut in grajd si in frau? (Uitati-va putin la privirea calului din cea de-a doua fotografie). Eseul dumneavoastar este cumva reprezentativ pentru o anumita generatie sau poate pentru o anumita mentalitate. Cel care vorbeste de fraul libertatii, mai are putin si va vorbi si de biciul libertatii si de streangul libertatii. Cel care spune ca libertatea nu inseamna sa faci ce vrei mai are putin si spune: libertatea inseamna sa faci ce vreau. Cel care vorbeste de libertate ca de "necesitate inteleasa" va gasi oricand o justificare lanturilor si gratiilor, dar nu in numele constrangerii, ci in numele libertatii. Cei 50 de ani de teroare comunista si-au lasat, iata, amprenta asupra noastra. Ne e greu nu numai sa fim liberi dar si sa ne imaginam liberi. Ne e greu sa indraznim a ne inchipui cum ar fi daca n-ar exista nicio limita, nici o opreliste in calea dorintelor noastre. Preferam sa vorbim de o libertate gravitationala pentru ca nu avem curajul sa zburam sau sa plutim. Pana si Epictet (acel sclav) ne invata ca libertatea este ceva care depinde in totalitate de noi insine, este o afacere interna a noastra insine, acolo unde nu se amesteca si nu se poate amesteca nimeni (viata interioara, gandurile noastre, opiniile noastre). Libertatea aceea strunita de care vorbiti dumneavoastra, libertatea gravitationala de care vorbeste G. Liiceanu seamana mai mult cu o "libertate" orwelliana, in care pana si gandurile trebuie sa fie cenzurate, strunite de o instanta (eventual, un Minister al Adevarului) interiorizata. | |
| = Horia, | Corneliu Traian Atanasiu [01.Dec.06 12:58] |
un alt mod de a înțelege necesitatea este consimțirea. Camus spune undeva: (aproximativ) în miezul revoltei mele zăcea o consimțire. Atunci, biciul lui Dumnezeu se despletește-n gingășii. Nu toată lumea ajunge la necesitatea astfel înțeleasă, îți trebuie o anume inițiere. | |