| = poemele din vinerea galbenă | Ela Victoria Luca [26.Oct.06 16:40] |
| sunt aparte. îmi amintesc și de altele - acum publicate deja - în care finețea trecerii prin registrul poetic sorescian este amprenta cea mai clară. îmbogățind univerusl liric siliștean, cel mereu sub semnul și însemnul iubirii, drumului (căii), domnului. și aici, se desprind aceleași motive, identitatea poetică fiind neschimbată. îmi place cum finalul redeschide poemul, chiar dacă acel "de ce" motivațional pare să-l închidă. bun poem azi, joi, de zi mare. Ela | |
| = un om si misterele lui | Dan Mitrut [27.Oct.06 00:04] |
| pana la urma ai ramas un romantic incurabil, ascuns dupa gardurile unor cuvinte blande, zburlite. asta te-a salvat de la nevunia nonsensurilor care se vand pe piata. cuvintele tale inca stiu cum le cheama. "Vezi tu Femeie de ce numai noaptea luna se vede în galben?!" exista in masculin ceva sfatos. iar in feminin ceva receptiv. din cauza asta faci apel la mistere: "Dar eu nu te iubesc nu din teamă de moarte ci din dorința de a mă naște altfel " cu prietenie, Magul | |
| = Asta, cred eu... | ioana matei [27.Oct.06 00:10] |
| e o poezie care te pleaca de la TINE (paradoxal!) | |
| = ierburi | florian stoian -silișteanu [27.Oct.06 02:52] |
| dacă vă spun că sunt fericit dumneavoastră imediat poate vă și grăbiți spunând..iată-l și pe acesta crescând!dar mai apoi dacă vă spun chiar că sunt dumneavoastră plictisiți de această vedere cu îngeri și paseri iar să spuneți...să se ducă....ce să mă fac atunci și unde să umblu de vreme ce chiar simplu și robust un brusture strigă în aer?! să știți dumneavoastră că sunt fericit și mă bucur primind laude că nu mă ascund din vreme ci doar mă las în bronzul pe care turnat fiind sosește omul ca la biserica în care mireasa deși în altar se găsește unul cu degete și mâini potrivite să aranjeze puțin măcar puțin pânza aceea albă cum că parcă stă într-o parte. Ela Victorioasă cum te lași ce vrei de la lume? Dan Mitruț bre frate cântăreț zici că ești cum ascultat spun că mă bucur. Ioana Matei nu știu cine ești și nu vreau să te aflu. Vezi bine cum iarna aceasta e ca mierla în crâng zăbovind. Acest poem e trecut la recomandate de parcă cimitirul de curând preluat de o agenție stă să între cumva în uitare! Credeți chiar în tulburarea aceasta? | |
| = . | Ioana Barac Grigore [27.Oct.06 03:07] |
| cam segmentata poezia ta. e buna dar cea cu "mutatul casei" era net superioara. nu stiu cum nu a ajuns la recomantate... mister. florian, nu am ce face, azi ma ocup de recomandante. am ordin de la primarie! una peste alta, merge... :) | |
| = ioana din timpul grigore | florian stoian -silișteanu [27.Oct.06 03:20] |
| aud că prin lume se pun capcane cum primului venit i se întinde pâinea pe masă și sarea ar fi vorbitoare. Mi-e puțin osteneală de ce se întâmplă! Uneori e bine să prindem la brâu cuțitul! Cărui pântec însă putem locui?Eu dacă nu scriu înseamnă ceva. Dar maica mea a obosit să iscodească maica mea apleacă în țurțuri ceața ca să poată osebi lumina că vine drumul cel lung și nu are cine să-i arate casa în care o să mut poemul acesta ca nu cumva ca nu cumva ca nu cumva să se întâmple un cântec. Iată Ioana lui Grigore cum îmi place mie să spun ...una peste alta se numește de azi doar la timpul trecut | |
| = . | Ioana Barac Grigore [27.Oct.06 03:32] |
| poete, gandul cu faptul si ducerea multe crapaturi au facut. asculta aici cum graieste omul din muierea asta: cine ce are a face? acum doar cine daruieste exista. nu pregeta sa ramai intr-o felie. cine sa taie codrul din care se poate doar rupe? copiii invata prin simtire. asta ai de facut tu. aici nu exista scuza si nici iertaciune... iti dau cantarul tie. e omenesc. | |
| = vers împărătesc | Tamara Zub [27.Oct.06 13:14] |
| Mi-au plăcut mult "neputința de a măsura scoate la drum haine vechi și metale", "ochii unui părbat ce pleacă acasă". Versul cu-adevărat împărătesc din acest poem, cheia lui de aur, e "Costumul meu nu este alb ci doar croit să nu poată fi purtat decât în sâmbăta morților". La rever prind păsări? Aici faci concesii momentelor uzate din poezia clasică, dar oricum, un poem reușit! | |
| = mulțumesc chișinău | florian stoian -silișteanu [27.Oct.06 18:51] |
| ce poate fi mai frumos decât să observi că se întâmplă ceva! te salut tamara | |
| = leac pentru ierburi sau obsesia AFLARII | ioana matei [27.Oct.06 22:12] |
| domnule Florian Silisteanu. Eu percep poezia doar prin aflarea trairii. Uneori trairea e rea... Si o traire rea aflandu-ma, ma afecteaza.Alteori trairea e superba si imi doresc sa o aflu. Nici eu nu stiu cine sunteti. Aflu vrand/nevrand prin ceea ce scrieti (nevrand pentru ca de multe ori viul doare iar eu nu rezist tentatiei Viului). Poezia dumneavostra este foarte vie si foarte puternic incarcata (uneori de Sine, alteori de tine). Tocmai de aceea va rog sa incercati sa traiti fiind leac pentru ierburi. | |
| = ioana matei dumneavoastră | florian stoian -silișteanu [27.Oct.06 23:51] |
| nu dau doi bani pe pungile de popcorn. pocneste atat de surd bobul acela incat oamenii rontzaie ca un pretext in timp ce pe ecran soldatul se lasa ucis. Acum să punem diacritice Dar eu nu te iubesc nu din teamă de moarte ci din dorința de a mă naște altfel poate mai mic de statură și gras cumva șubred și flămând cum era poate Dumnezeu până să facă lumea. de aici vreau să încep căutarea mulțumind dumneavoastră precum chiar și dumneavoastră | |
| = multe lucruri | Ramona Mariana Cojocaru [28.Oct.06 19:50] |
| oamenii iubesc destul de ciudat. de cele mai multe ori, incercarea de a-si explica acest sentiment duce la o autoanaliza dezordonata, declansata in constiinta unui om de lipsa unei explicatii propriu-zise. asa as vedea-o eu. | |
| = oamenii nu iubesc Ramona | florian stoian -silișteanu [28.Oct.06 20:25] |
| oamenii nu iubesc Ramona. Oamenii doar se preschimbă în semne.Constiința este doar absența lui Dumnezeu. Altfel nu ar mai fi acasă Dumnezeu nu ar mai fi acasă îți spun | |