= ceva rece, creierul ăla... | Nicolae Popa [22.Oct.06 17:57] |
Ceva împiedică curgerea firească a poemului și acel "ceva" pare să se ascundă în segmentul de la "fine observații despre" pînă la "mereu mă tentează să merg mai departe". Am recitit sărind peste acest segment și mi-a plăcut mai mult. Cred că acum apar în evidență și micile bijuterii de genul: "sau limba unui pendul vorbind unei case goale" sau "eu fereastra și lumea ce înghite urmele și-și stinge lumina" Mda, "mai mult nu știu să fiu". | |
= aha | Alice Drogoreanu [22.Oct.06 18:04] |
sunt convinsă că ți-ar fi plăcut mai mult fără bucata aia da' ceva rece insistă să fie așa fie și fracturând curgerea firească mulțumesc de cetire, Nicolae | |
= pe gustul meu | Traian Rotărescu [22.Oct.06 21:19] |
Personajele sunt dar destinul lor poate ca e deja scris (suna mult mai bine decat "setat" ) Obs. Nici macar kant nu cred ca s-ar fi "incitat' sa urce scarile "sistemului central de valori" chiar daca acea coloana logica i-ar fi suras intr-o rochie decoltata =D "mai mult nu stiu sa fiu" te limiteaza. Urma completarea, subinteleasa saunu "atata timp cat "tu" nu ma faci sa ma uit in urma". | |
= hmm | Alice Drogoreanu [22.Oct.06 22:38] |
mă bucur Traiane că e pe gustul tău " mai mult nu știu să fiu" mă descrie the rest is silence | |
+ . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
mie aici mi se pare ca esti mai tu, in sensul ca de-a lungul membership-ului tau pe aici stilul tau a suferit unele influente care uneori imi displac, devine uneori hazardat sau da senzatia ca te grabesti. poate o fi starea mea de vina, dar textul asta merita o atentie mai deosebita. cel putin pentru primele 2 strofe zic eu. finalul nu e extraordinar si tocmai de aia imi place textul, pentru ca nu ai fortat nimic pe final. simplu, frumos | |
= Claudiu | Alice Drogoreanu [23.Oct.06 10:58] |
eu îți mulțumesc c-ai trecut | |
= acolo unde strazile nu mai au sens | cornel stefan ghica [23.Oct.06 22:16] |
indicatorul. ferestrele vizibile, despartite; aici si acolo, clepsidre, sisteme imaginate intre personaje vii. one. statura oscilanta. 2 puncte, peste care trece ceva rece (creierul ala / cred). insomnie desenata cu "limba unui pendul / vorbind unei case goale". umbra, timp cronometrat in tablouri. o scara pustie ridicata intr-un "sistem central de valori", acolo unde treptele nu mai un nume... ci doar o crapatura la incheieturi. o urma de pas ingropat cu verbul. frumos. cu respect, blueboy | |
= acolo sus unde lucrurilor nu le trebuie sens | Alice Drogoreanu [23.Oct.06 23:05] |
un oțel rece face count-down nu există înapoi doar înainte | |