| + ironia timpului necesar | andreea iancu [21.Oct.06 13:27] |
| ironia cea noua a alicei! :)) ¨o întreagă instituție de forme stiluri culori¨ai o definitie buna aici ( forma fara fond :)).ai ironia rece si cruda a adei milea, apropo, asa incat treci in fata moravuri si evenimente personale ¨gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal¨si detasarea se vede bine ¨aveți tot ce vă trebuie să vă luați o prietenă nouă ¨. spui, se anunta bine aceasta spunere, aceasta povestire. asezi bine contextul si discursul curge de le sine. medeea | |
| = dar naravul ba | andreea iancu [21.Oct.06 13:29] |
| peste timp, regasim aceiasi politica de dominare, si-a schimbat parul, dar naravul ba. | |
| = my hat | Alice Drogoreanu [21.Oct.06 13:37] |
| ironia cea nouă a alicei și parodia vechilor obiceiuri în alte haine medeea, apreciez de fiecare dată trecerile tale | |
| = .. | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| persuasivii ascunși și radicalii frustrați nivelându-și simțurile gâlgâind incearca sa revezi versurile astea doua ai 3 și-uri urâte, in plus as transforma galgaind in galgaitoare niveland-galgaind...hmm | |
| = alice și pușca din dotare! | ioan peia [21.Oct.06 22:38] |
| e foarte interesant cum alice reușește să treacă, razant, pe lângă pericolul contorsiunii de limbaj. cum reușește să evite acest lucru, e secretul ei. așa ca o trapezistă care, acuș-acuș, ai sentimentul că va scăpa din mâinile partenerului, dar, în ultimă instanță, balansul de după salt continuă. zice ea: "o să vă fac haine minunate, messir cântăresc materiale scumpe încropesc aerisit o întreagă instituție de forme stiluri culori", și când ajung la "încropesc aerisit", închid ochii, să nu văd ruperea. îi mai deschid la "instituție de forme stiluri culori" și respir cumva ușurat. s-a salvat. ce e drept, nu cu prea multă dezinvoltură... trec peste strofa doi, care face un pic paradă de realism și ajung la: "nerăbdarea tropăie în așteptare intră smerit în șabloane croit gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal să-și primească în vene catifelele", care sunt niște versuri "regale", pentru care autoarea ar putea fi notată cu zece la catalog. urmează un "piept bestial", ceea ce, desigur, e suculent ca imagine, deși cam frust, și, apoi: "aplauze! de extaz freamătă persuasivii ascunși radicalii frustrați nivelându-și simțurile gâlgâie un gram de analiză", care are alură de retorism acid, sarcasm nemascat, puțin cam nepotrivit cu ansamblul, care părea mult mai rafinat. și iată strofa mea preferată: "așadar toată lumea e mulțumită m-am ghemuit din nou cu capul între genunchi și el mă sprijinea cu ochi umezi messir are haine minunate prin retină el umblă întotdeauna gol" povestea "pieselor de schimb", destul de transparentă, face o interesantă trecere către, din păcate, un vers ratat: "un strop de natură transformă toată lumea în tablă", care sună, vorba cuiva, ca dracu'! încheierea e bine adusă din condei. alice știe să construiască, chiar dacă vrea să pară atât de anarhică și jemanfișistă. | |
| = realmente | Alice Drogoreanu [21.Oct.06 23:53] |
| ioane nu puteam să te mulțumesc pe deplin însă mă satisface c-ai trecut pe aici cu strofa preferată în brațe o seară bună | |