| = Nu credeam ca voi ajunge sa comentez la recomandate | carmen mihaela visalon [19.Oct.06 19:06] |
| Sunt trei cuvinte care nu inteleg ce insemna dar, cred ca este mai bine asa, pentru ca reusesc sa consolideze magia. Poezia aceasta, se inscrie-dupa parerea mea de nespecialistJ- in seria confidentelor cu iz de poveste si este un amestec de basm si de film rusesc care, cu un ochi te face sa plangi de dor dar si un pic de ciuda, cu unul sa razi si sa spui: lasa ca-mi pun pufoaica si ma duc sa-I ajut pe oamenii aia sa-si ingradeasca casa. Acum cu riscul de a fi patetica- zic: bine a facut tatal tau ca a castigat razboiul si a nascut un om care invarte sarma ghimpata a poeziei si isi desfasoara casa sufletului in fata ochilor deschisi in noapte. Eu as renunta la adv (?) “ca” dinainte de film. | |
| = este | felix nicolau [19.Oct.06 22:03] |
| placut mult. e altceva decat ce se gaseste pe piata | |
| = diana iepure | Ramona Ungureanu [19.Oct.06 22:09] |
| mie nu mi-a placut. nu stiu ce inseamna iampolea si mălăciuni.îmbodoliți ma gandeam c-o fi inseamnand infofoloti. :) in afara de ca s-a intors tata bine din razboi, n-am ramas cu nimic. :D nicidecum nu mi sa pare un text de recomandate. sorry. | |
| = o las așa | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [19.Oct.06 22:45] |
| Nu știu de ce simt că trebuie să scriu ceva despre textul ăsta deși n-am nimic de spus. Tocmai am făcut-o!Îmi place atmosfera poemului, îmi induce un inefabil sățios...să beau ceva...simt același lucru...o las așa. | |
| = culoare | Cristina Hasse [20.Oct.06 13:28] |
| este o poezie asa cum numai Diana poate scrie, cred ca as putea sa o recunosc cu ochii inchisi... Ramona, iampolea si malaciuni sunt nume, cel mai probabil de sat si de padure :) | |
| = La Nistru la mărgioară-n centru | Nicolae Popa [20.Oct.06 13:42] |
| Captivant, viu, autentic. Te găsesc la fel de originală ca în poemele care te-au făcut să devii Diana Iepure, inconfundabila voce de pe malul Nistrului. | |
| = "fara gard".... | Nicole Pottier [20.Oct.06 15:45] |
| Imagini de razboi si ale evenimentelor precise (deportarea evreilor din Soroca în iunie-iulie '41 în Transnistria) înscriu acest poem în localizarea sa spatio-temporala, cu ajutorul antagonismelor puternice (cald-frig, încatusat-liber). O viziune care ma duce cu gandul la un film de Tarkovski. Cuvintele recompun aceeasi atmosfera din Andrei Rubliov, ce pare sa fie respirata de personajele - radacina (mama si tata) ce induc aura de biografism a acestui splendid poem. Interesant este procedeul de inducere a sterilizarii emotionale a cuvintelor, care, astfel, intra in text parca pentru a infige stileti de tristete, insa fara a lasa traume psihice. (Paradoxul se construieste ca in scena, dintr-un alt text exceptional, cand un copil poate sa ucida senin, insa cu mana unui mort, fara amprente. Interesanta este, insa, victima: un alter ego al copilului, fara dreptul la fericire.) | |
| = Cristina | Liviu Nanu [20.Oct.06 15:53] |
| Cristina, nu mai da explicații, te rog. Oricum comentatoarea în general nu pricepe sau nu are organ pentru poezie, din toate comentariile ei, în majoritatea spune că nu înțelege. Eu am recomandat poezia. | |
| = carmen, felix, ramona, viorel, nicolae, cristina, nicole, anton | Diana Iepure [21.Oct.06 12:38] |
| Vă mulțumesc! Nu mă așteptam la atâtea comentarii... Mă bucur, ce altceva să fac?:) | |