| = . | Iulia B. [17.Oct.06 18:31] |
| Din păcate, suferința proprie nu se poate transfera altcuiva, probabil doar prin prisma unei iluzii. Este redat cu fidelitate tragismul omului în imposibilitatea de a-și coordona acțiunile într-un mediu neprielnic și manipulant. Nu există imagini în plus, toate își au rolul bine stabilit, este un poem aerisit, atât cât trebuie. | |
| = Anana | Rusu Cristina [17.Oct.06 14:43] |
| aici observ urma destinului, versurile descriu aceasta "poveste pierduta pe strazi" a fiecaruia dintre noi. cu drag, bia | |
| = incercare de protest:) | Nuta Craciun [17.Oct.06 15:09] |
Bia, uneori incercam sa intimidam destinul, sa-l minimalizam sau sa-l seducem… dar alergam mereu in urma lui. multumesc de lectura! cu drag anana | |
| = Iulia | Nuta Craciun [18.Oct.06 01:15] |
| da Iulia, suferinta nu se poate imprumuta, tine de destin sau poate doar de noi… ea se poarta pe dinauntru, uneori insa spunandu-i pe nume, o mai indepartam cativa pasi:) m-a bucurat trecerea ta, multumesc! | |
| = Destin travestit in cersetor orb | razvan rachieriu [18.Oct.06 14:18] |
| Ne dezlipim suferința din noi în încercarea de a o înapoia destinului travestit în “cerșetor orb”.Păstrăm ca un totem și talisman norocul, pe care îl înrămăm deasupra patului, pentru a nu ne părăsi niciodată și alergăm pe străzi pentru a prinde visul drag, evadat din minte. | |
| = sansa visului | Nuta Craciun [19.Oct.06 12:17] |
nu de suferinta ne temem noi Razvan... dar norocul prezis la colt de strada si „inramat”, poate fi iluzie, iar realitatea, un vis cu sanse de supravietuire... interpretarea ta imi demonstreaza ca toate suferintele au ceva in comun :) multumesc de cuvinte! anana | |