Comentariile membrilor:

= Ce nu-nțeleg:
Aurelian Vasile
[16.Oct.06 21:05]
Cine-i cel ce-I trece-n ‘nainte? Mai degrabă în urmă-I rămînem. Nu-L pierdem – ne pierdem. Cine și cum Îl moștenește pe Nepieritor? Cu ce drept? Cu ce drept
“ajungă-vă”? Cu ce drept și cu ce putere “să suflăm (noi)... aburul vieții de sus”? E absurd să te crezi
El – așa, dintr-odată - dar poți găsi înțelegere dacă ai
să te mulțumești cu personajele din istorie care – ușor, ușor – au ajuns să creadă că El nici nu există sau că nu mai există și l-au moștenit ei (fiecare separat).
Cu înțelegere
KinR.

= Valeria...
Catalin Gaian -Konig
[16.Oct.06 20:43]
Foarte interesanta cantarea ursitoarelor...celor din poveste "...fără de chip întreg,
mereu în urma noastră, jinduitoare,
guri căscate cât nimicul de
toate noptile"...,..."
De ce mi se pare insa ca nu incepe ca o cantare, ielele nu au nimic cu Dumnezeu pe care il vad ghemuit in sufletul tau ! Oare de ce ? Ielele sunt dospite din facaturi, blesteme, vorbe de vrajitoare. Un adevar exista, ura din turma pentru cel apropiat sau din urma, este din ce in ce mai mare...blestemele venite din nu prea departe, isi gasesc taram in lumea noastra asta "pipaibila cu mana"...mie cel putin nu imi place lumea asta pipaibila cu mana...lor !
Coborand acum in "poesis", ai asezat perfect iluziile, imaginile cu efect de iluzie "...dogorind, dospind
molii cât luna cea roasă la
colțuri, învăpăiată în sângele
blestemat al pădurii..." langa cele pe care le poti simti sub piele "...fetele noastre
vinete în așternut, goale pe dinăuntru,
când întinzi mâna să le
mângâi dai de văzduh,..."
El, Iisus, l-a mostenit, pe noi de ce nu ne intereseaza oare ?
Cu drag
= vinete în așternut
Dana Mușat
[18.Oct.06 12:04]
pentru niste imagini care mi-au placut f mult ma opresc aici: imaginea mortii transpusa intr-o metafora splendida "vinete in asternut", "când întinzi mâna să le
mângâi dai de văzduh" , etc.
titlul ma duce cu gandul la o melodie de la cargo mai veche. Textul tau se potriveste f bine cu linia melodica de acolo, ideea e similara.
Revin.
= Critica
Andreea Georgescu
[21.Oct.06 11:34]
Cred ca ar fi mai bine sa transpui poezia in proza...Nu regasesc aici nici farmecul rimei albe....Trebuie sa umbli la versificatie.Imagini foarte expresive in schimb! Frumos...Nu renunta.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Ce nu-nțeleg:	Aurelian Vasile [16.Oct.06 21:05]
Cine-i cel ce-I trece-n ‘nainte? Mai degrabă în urmă-I rămînem. Nu-L pierdem – ne pierdem. Cine și cum Îl moștenește pe Nepieritor? Cu ce drept? Cu ce drept “ajungă-vă”? Cu ce drept și cu ce putere “să suflăm (noi)... aburul vieții de sus”? E absurd să te crezi El – așa, dintr-odată - dar poți găsi înțelegere dacă ai să te mulțumești cu personajele din istorie care – ușor, ușor – au ajuns să creadă că El nici nu există sau că nu mai există și l-au moștenit ei (fiecare separat). Cu înțelegere KinR.

= Valeria...	Catalin Gaian -Konig [16.Oct.06 20:43]
Foarte interesanta cantarea ursitoarelor...celor din poveste "...fără de chip întreg, mereu în urma noastră, jinduitoare, guri căscate cât nimicul de toate noptile"...,..." De ce mi se pare insa ca nu incepe ca o cantare, ielele nu au nimic cu Dumnezeu pe care il vad ghemuit in sufletul tau ! Oare de ce ? Ielele sunt dospite din facaturi, blesteme, vorbe de vrajitoare. Un adevar exista, ura din turma pentru cel apropiat sau din urma, este din ce in ce mai mare...blestemele venite din nu prea departe, isi gasesc taram in lumea noastra asta "pipaibila cu mana"...mie cel putin nu imi place lumea asta pipaibila cu mana...lor ! Coborand acum in "poesis", ai asezat perfect iluziile, imaginile cu efect de iluzie "...dogorind, dospind molii cât luna cea roasă la colțuri, învăpăiată în sângele blestemat al pădurii..." langa cele pe care le poti simti sub piele "...fetele noastre vinete în așternut, goale pe dinăuntru, când întinzi mâna să le mângâi dai de văzduh,..." El, Iisus, l-a mostenit, pe noi de ce nu ne intereseaza oare ? Cu drag

= vinete în așternut	Dana Mușat [18.Oct.06 12:04]
pentru niste imagini care mi-au placut f mult ma opresc aici: imaginea mortii transpusa intr-o metafora splendida "vinete in asternut", "când întinzi mâna să le mângâi dai de văzduh" , etc. titlul ma duce cu gandul la o melodie de la cargo mai veche. Textul tau se potriveste f bine cu linia melodica de acolo, ideea e similara. Revin.

= Critica	Andreea Georgescu [21.Oct.06 11:34]
Cred ca ar fi mai bine sa transpui poezia in proza...Nu regasesc aici nici farmecul rimei albe....Trebuie sa umbli la versificatie.Imagini foarte expresive in schimb! Frumos...Nu renunta.