| = Ted | Rusu Cristina [23.Sep.06 11:54] |
| un poem bun, are forta de a te impinge sa iti doresti viata. mi-a placut inceputul, parca totul incepe sa cada dupa "istovit de rosu". aici nu se moare ci se traieste intens visul. cu drag | |
| = alienation | Alina Livia Lazăr [23.Sep.06 15:52] |
din roșu în alb istovire ai vrea să fac comentariu, Vasile Munteanu?! ce e aia comentariu?! adică să arăt eu că știu cum ai făcut sau că ghicesc?! pot doar să zic cum se vede de aici. cum se face aici. în aerul bolnav de leucemie, e de ajuns un singur licuric sănătos, pentru a căpăta șansa unei vindecări. e ca și cum în poemul acesta se moare fără vină, cu o conștiință liberă și care îmbrățișează acoperișuri, struguri, destine, ca o epidemie. e ca și cum în poemul ăsta Vasile Munteanu își arde manuscrisele și bicuiește sângele până îl face atât de curat încât luminează alb. iartă-mă (aberez) li | |
| = Cristina, Alina | Vasile Munteanu [24.Sep.06 08:18] |
| Cristina: înălțimea ascunde voluptatea prăbușirii; "mai sus" în viață e adâncul zilei de mâine; mulțumesc pentru lectură și semn; cu reciprocitate. Li: nu știm și nici nu ghicim; și nici nu vreau un comentariu :); de ce aș schimba vederea pe vorbe? de ce aș stinge focul sângelui de alb? să aberăm întru lumină altminteri întunericul va abera întru noi; mulțumesc, iar aceasta înseamnă alb mulțumesc. | |