| = Dupa mine | lapislazuli [15.Jun.02 18:20] |
| E un vers in poezia ta ("cu privirile staruinde amestecandu-se in catarg") care nu-mi place. Mi se pare fortat si greoi, ca bolovanul lui Sisif rasturnat mereu in susul muntelui. Dar in rest... ti-as da cu placere steluta de aur. Asa, de dragul gandului rupt. | |
| = lapislazuli... | Arhanghell [15.Jun.02 19:22] |
| si mie mi se pare la fel,da asta e! mi-e prea lene sa-l mai schimb sau ceva... si da,si eu mi-as da o steluta! apropo,ce ar trebui sa-ti insemne numele? | |
| = Arhanghelilor | lapislazuli [15.Jun.02 19:31] |
| Pacat. Dar poate maine nu o sa-ti mai fie lene, asa ca am sa mai vizitez o data poezia ta, sa vad de nu cumva... Cat despre numele meu, nu sunt sigur, dar Gabriel inseamna parca ceva de genul "luptatorul lui Dumnezeu". Sau pe aproape. Dupa cum vezi, ne invecinam. Despre Lapislazuli e un comentariu la poezia mea "ORB 2". Iata ca am ajuns sa ii fac si reclama... Pe curand! | |
| + aproape * | Oriana [16.Jun.02 06:32] |
| Prima strofă e impecabilă, pentru ea primești aproape toată steluța. A doua strofă debutează cu o declarație de autodistrugere stranie explicată pe larg în a treia. Orice trei puncte distincte aleatorii definesc unic un plan. Sparge un punct și îl destabilizezi. Înțeleg că ăsta ți-e necazul, ești un fel de roata a treia la bicicletă?... Dar, în strofa a treia pari să te identifici cu numărul patru. Fii consecvent! Rămâi tot trei și rogu-te ia în considerație următoarele: dacă legi unu de doi cu o sfoară și unești pe doi cu unu cu un bâț, vei obține un arc să tragi în tine - numărul trei, zei, îngeri, nori, ce vrei! Pst, vezi că pe aceeași direcție pot fi două sensuri! Deci, de acord cu lapislazuli, lasă primele versuri din a doua, periază logic a treia și... mult succes la geometrie, să vă atrageți ca polii opuși... deodată! | |
| = Oriana:... sau.... | lapislazuli [16.Jun.02 12:20] |
| Oriana, pe mine m-ai nedumerit... De ce trei? Ca doar nu e adunare. Judecand din perspectiva ta, geometrica, cele trei puncte pot forma orice plan, deci poezia e un spatiu tri-dimensional. Iar cum Poetul trebuie sa fie totodata si in afara ei si inauntru, e logic ca el sa se gaseasca intr-un spatiu mai inalt, definit de 4 dimensiuni, din care sa le poata sufla vantul in pene. (Poti ajunge aici si prin insumare, daca tii cont si de timp: "pe a doua de prima oara...") Mie nu prima strofa mi s-a parut deosebita, ci tocmai ultima, care e foarte puternica si in care am simtit cuvinte magice. Dar, bineinteles, fiecare cu parerea sa... | |