| = "cum s-ar privi orizontul cu orizoanta " | Dana Banu [12.Sep.06 21:17] |
| numai pentru versul acela și tot meriți aprecierea mea sinceră, o poezie care îți poartă amprenta clară și definitivă, reverență, nea fane, | |
| = tastatura de durere | mardale stefan [13.Sep.06 20:38] |
| Dana, am modificat titlul(De parca..) inlocuind-ul cu ce ti-a placut tie.Sunt foarte necajit cu Atelierul asta .Ma dispretuiesc colegii de santier .Striga dupa mine : demodatu',neritmatu ,bai rima gri habar n-ai sa scrii si altele .Ce sa-ti mai povestesc ca se frange tastatura de durere. | |
| = nea fane, | Dana Banu [13.Sep.06 23:38] |
| Cântec de șantier lui Mardale Ștefan "păi să îmi iau eu toate cărțile din bibliotecă să le pun pe masa voastră să vă îngrop în ele să vă descânt în franceză engleză și un iz de japoneză apoi să scriu cu să-uri despre săruri binemirositoare prin iatacuri reci de domnișoare să îmi iau fotografia cu cioran să îmi fac legitimație și să aștept fluierînd lăudătorii și dacă vine vreunul să îi închid ușa în nas azi scriem poezie stăm cu dana și cu banu la masă mîncăm kilogramu' de izmă a lui stelaru și cînd o fi și o fi măcar să fie între poeziile altora uite cum se mai duc zilele aberînd cochetînd descîntînd nea fane vin și eu pe șantier!" cum spuneam, vin și eu în atelierul tău cu poezeaua aiasta, personală și sinceră ca mine, să auzim de mai bine, încă o reverență, desigur nu ultima, | |
| = Bine ati venit! | mardale stefan [14.Sep.06 23:22] |
| Bine ati venit!Suntem onorati sa va stim printre noi.E cam inghesuiala dar se face loc.Sper sa va simtiti bine aberînd cochetînd descîntînd | |
| = septembrie, ultima reverență | Dana Banu [15.Sep.06 09:33] |
| Bunule domn, sper să aveți de acum încolo parte de mulți cititori și de comentarii pe măsura textelor dumneavoastră. | |
| = hop și eu | florin caragiu [17.Sep.06 00:13] |
| Nu știu de ce versurile tale mi-au adus aminte de Virgil Maxim, povestea ta "in degradeu" m-a cucerit, trezește un sentiment de dilatare și contractare succesivă a timpului cu o intensitate a trăirii aparte. În pofida unei anume nefinisări cu aparență de șaradă, povestirea are un lirism aparte. Iar ultimele două versuri sunt tulburător de frumoase, nu am cuvinte. Mai trec, Ștefane. Că bine zice Dana, reține-mi și mie un loc, chiar dacă e înghesuitală... | |