Comentariile membrilor:

 =  portavionul cuvintelor
Traian Rotărescu
[02.Sep.06 23:43]
ca și cum ar ateriza fix la locul lui
și noi doar deschidem gura
să-l naștem
Daca aterizeaza ( din AFARA) nu voi l-ati nascut =D
"lipsește
ceea ce se lipește de imaginea mea, evident" Evident fiindca tot acel ceva l-a zburat vantul si nu a ramas decat fantezia despre, fantezie care-i face vantului ( nu Sorin Ovidiu) in ciuda.
Hmm, de ce nu e incadrata la poezie..ma depaseste


 =  fie ca tine
Alice Drogoreanu(still me)
[02.Sep.06 23:48]
Traiane
mă omori cu zile :)))
uite, încadrarea o schimb
mulțumit?

 =  fie ca tine
Alice Drogoreanu(still me)
[02.Sep.06 23:49]
Traiane
mă omori cu zile :)))
uite, încadrarea o schimb
mulțumit?

 =  si asta a picat la fix... :)
no name
[03.Sep.06 11:49]
"tot ce vreau de la tine e
să fii cu un pas înaintea mea"
in viziunea mea asa e barbatul perfect...

 =  c'mon
Alice Drogoreanu
[03.Sep.06 12:15]
no name
c'mon, există așa ceva?:))))
perfect man, perfect woman?
hmm

 =  o alice trecută de vârsta amorului romantic, dar, totuși, nostalgică în do minor
ioan peia
[03.Sep.06 17:36]
am citit de mai multe ori. cunoscând și textele anterioare ale autoarei, rămân oarecum surprins de alura relativ senzuală a poemei. de parcă autoarea, sătulă de atâta încrâncenare, a lepădat rașpelul din mâini și a încercat, cu palma goală, să modeleze trupul de vânt al închipuirii. fapt perceput, în mod explicit, prin mai multe simțuri : tactilul - vântul care, mângâietor, stârnește dorința; auzul, care "palpează încordarea" - interesantă interferență senzitivă!; "privirea", care ar vrea "să audă" - iarăși interferență... căutate sau subconștiente?

"vreau să aud un cuvânt
spus
ca și cum ar ateriza fix la locul lui
și noi doar deschidem gura
să-l naștem",

iată apărând și un mod cerebral de a sintetiza toate simțurile intrate în consemn liric. cuvântul, ca un logos născut prin contopire și care naște, la rândul său, starea de grație.

"de câte ori stau în vânt
și tremur
mă gândesc
că asta e cea mai tare fantezie a mea
lipsește
ceea ce se lipește de imaginea mea, evident",

idee reluată pentru a rotunji începutul și pentru a marca încordarea unei dorințe neîmplinite.
ultimele versuri au greutatea unei sentințe, care fixează reperele mai puțin fanteziste ale realului: dacă mă vrei, fă-mă să te urmez!
despre alice drogoreanu se poate vorbi la modul serios, căci potențialul ei expresiv are resurse evidente.

 =  7 cuvinte
Alice Drogoreanu
[03.Sep.06 19:16]
Ioane
uite cum ai spus tu în 7 cuvinte esențialul:))))
mulțumesc de trecere




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !