= portavionul cuvintelor | Traian Rotărescu [02.Sep.06 23:43] |
ca și cum ar ateriza fix la locul lui și noi doar deschidem gura să-l naștem Daca aterizeaza ( din AFARA) nu voi l-ati nascut =D "lipsește ceea ce se lipește de imaginea mea, evident" Evident fiindca tot acel ceva l-a zburat vantul si nu a ramas decat fantezia despre, fantezie care-i face vantului ( nu Sorin Ovidiu) in ciuda. Hmm, de ce nu e incadrata la poezie..ma depaseste | |
= fie ca tine | Alice Drogoreanu(still me) [02.Sep.06 23:48] |
Traiane mă omori cu zile :))) uite, încadrarea o schimb mulțumit? | |
= fie ca tine | Alice Drogoreanu(still me) [02.Sep.06 23:49] |
Traiane mă omori cu zile :))) uite, încadrarea o schimb mulțumit? | |
= si asta a picat la fix... :) | no name [03.Sep.06 11:49] |
"tot ce vreau de la tine e să fii cu un pas înaintea mea" in viziunea mea asa e barbatul perfect... | |
= c'mon | Alice Drogoreanu [03.Sep.06 12:15] |
no name c'mon, există așa ceva?:)))) perfect man, perfect woman? hmm | |
= o alice trecută de vârsta amorului romantic, dar, totuși, nostalgică în do minor | ioan peia [03.Sep.06 17:36] |
am citit de mai multe ori. cunoscând și textele anterioare ale autoarei, rămân oarecum surprins de alura relativ senzuală a poemei. de parcă autoarea, sătulă de atâta încrâncenare, a lepădat rașpelul din mâini și a încercat, cu palma goală, să modeleze trupul de vânt al închipuirii. fapt perceput, în mod explicit, prin mai multe simțuri : tactilul - vântul care, mângâietor, stârnește dorința; auzul, care "palpează încordarea" - interesantă interferență senzitivă!; "privirea", care ar vrea "să audă" - iarăși interferență... căutate sau subconștiente? "vreau să aud un cuvânt spus ca și cum ar ateriza fix la locul lui și noi doar deschidem gura să-l naștem", iată apărând și un mod cerebral de a sintetiza toate simțurile intrate în consemn liric. cuvântul, ca un logos născut prin contopire și care naște, la rândul său, starea de grație. "de câte ori stau în vânt și tremur mă gândesc că asta e cea mai tare fantezie a mea lipsește ceea ce se lipește de imaginea mea, evident", idee reluată pentru a rotunji începutul și pentru a marca încordarea unei dorințe neîmplinite. ultimele versuri au greutatea unei sentințe, care fixează reperele mai puțin fanteziste ale realului: dacă mă vrei, fă-mă să te urmez! despre alice drogoreanu se poate vorbi la modul serios, căci potențialul ei expresiv are resurse evidente. | |
= 7 cuvinte | Alice Drogoreanu [03.Sep.06 19:16] |
Ioane uite cum ai spus tu în 7 cuvinte esențialul:)))) mulțumesc de trecere | |