| = ... | Monica Manolachi [21.Aug.06 08:49] |
| Mă dau în vânt după poveștile din copilărie, mai ales când se petrec în locuri pe unde nu am fost niciodată. La câțiva ani după ce m-am mutat din zona unde mi-am petrecut copilăria până a intra la liceu, am trecut întâmplător pe strada unde jucam „flori, fete, filme sau băieți, cântece sau cântăreți”, unde alergam urlând ca disperații la „fața”, la leapșa sau de omul negru, unde săream elasticul, unde ne inițiam în relații de familie jucându-ne „de-a mama și de-a tata”, unde renunțam la cuvinte pentru a înțelege gesturile de la mim și unde se petreceau tot felul de lucruri minunate sau îngrozitoare, de care în clipa asta nu-mi mai amintesc. Am impresia că prin rememorare poți să treci peste sentimentul nemilos de trecere a timpului. Cred că ar fi mai ușor de citit dacă ai lăsa niște spații din când în când între paragrafe. În privința conținutului, aș mai insista asupra micilor mari evenimente și asupra dialogurilor. N-aș uita nici descrierea locurilor și nici nu m-aș încuia într-o sinceritate uscăcioasă. Am zâmbit pe ici, pe colo, semn bun adică. | |
| = Monica | Florin Hulubei [21.Aug.06 09:21] |
| Monica, acesta este abia începutul. Vor mai urma și alte evenimente și dialoguri, dar și descrieri. Intenționez să structurez textul în câteva părți bune, așa că, pe parcurs, vor mai apăreaq destule chestii interesante, sper! Mulțumesc de trecere și de citire! | |
| = copilărie | George Mira [21.Aug.06 09:26] |
| de obicei citesc doar poezii și eseuri pe acest site, fiindă și eu postez poezii și esuri pentru celilalți. Văzând din titlu că e vorba despre copilărie, am deschis pagina. Textul câștigă mult prin sinceritate și prin simplitatea stilului. Este destul de bogat în "evenimente", dar poate ar trebui mai atent selectate și gradate. Oricum, e un text plăcut. | |
| = re: | Florin Hulubei [21.Aug.06 09:35] |
| George, mulțumesc. E foarte adevărat că nu e un text foarte prelucrat și la capitolul proză sunt novice. Mă bucur că place și că primesc și oarecari sugestii. Te mai aștept! | |
| = o scriere plăcută | Alex Radu [21.Aug.06 17:29] |
| E o scriere plăcută, care se citește ușor, ceea ce e bine în zilele noastre. Într-adevăr, ar mai trebui prelucrat; acordă mai multă atenție detaliilor, mai plasează din când în când și niște dialoguri etc. Oricum, e destul de bine pentru început, iar prin faptul că vorbești despre copilărie, despre acea perioadă inocentă, atragi cititorul la lectura textului. Am descoperit câteva erori gramaticale pe care trebuie să le semnalez, neapărat: "(...)un Pegas mic și cam nărăvaș, devreme ce la prima baltă am căzut(...)", "(...)de la scara trei a blocului(...)", "(...)obsedat de filme, cu care îmi împuia capul seară de seară,(...)". | |
| = alex | Florin Hulubei [21.Aug.06 17:50] |
| Alex, mulțumesc pentru vizită. Cred că te înșeli în privința greșelilor, totuși. Ar trebui să citești mai atent! | |
| = greșelile!!! | Alex Radu [21.Aug.06 17:53] |
| Explicatie: se scrie - de vreme ce, scara a treia (este numeral ordinal). La ultima, merge și cu care, dacă te referi la filme. Alex Radu | |
| = corectare | Florin Hulubei [21.Aug.06 19:33] |
| Cu "devreme ce" ai dreptate. Prefer să las scara trei, este mai colocvial. Mulțumesc pentru atenționare! | |
| = perspectivă | Miruna Dima [22.Aug.06 11:09] |
| Mie-mi place perspectiva din care ai scris, care sigur nu e cea a maturului de acum. Aici aș insista și aș mai lucra pe text, să faci separarea dintre puștiul de șapte ani, trăirile lui, "spunerea" lui și lumea oamenilor mari. Uite, de exemplu, aș schimba "cu energie cât zece hidrocentrale, așa zice tanti X, și-acum mă întreb câtă energie are o hidrocentrală" (mă rog, ceva de genul). Scara e musai să rămână trei, unde ai auzit tu copil să zică "Safta de la scara a treia?". | |
| = Miruna | Florin Hulubei [22.Aug.06 12:41] |
| Miruna, mulțumesc pentru sugestii. Perspectiva se vrea aceea a unui copil de 7 ani, într-adevăr. Dar evident mai e de prelucrat textul. să văd cum și când pot face asta. | |