| = transcendere | Dana Banu [08.Aug.06 12:17] |
| o poezie ce întunecă , irespirabil ,greu, o senzație apăsândă ce iese din corpul textului, da, cred eu că acest text este înainte de toate o stare ce transcende dincolo de litere | |
| = Dana | Ela Victoria Luca [08.Aug.06 13:17] |
| Mulțumesc, e abia respirabil, e greul cel ce se simte între spații interioare, este o anume transcendere, cu prețul plătit deja pt asta. Ela | |
| = în trup | Uln Aron Alex [08.Aug.06 15:25] |
| Un poem curat, ca apa de izvor...am ramas in el multa vreme povestind cu tata...de cand a plecat... doamne de cand a plecat...da "aici în trup am murit prima oară"...Uln | |
| = altfel | Miruna Dima [08.Aug.06 17:09] |
| E o poezie altfle decat te stiu... parca mai dureroasa, mai grea. Doar cuvintele sunt la fel, curgerea e lina, dar sensul lor e ca un drum fara intoarcere, o apa neagra si trista care nu se lasa plansa. Asa o simt eu. | |
| = Uln, Miruna | Ela Victoria Luca [08.Aug.06 18:02] |
| Uln, izvorul este în noi, își deapănă poveștile, mai cu plecări, mai cu rămâneri, mai de când e lumea, mai de curând. Noi să le spunem mai departe. Mulțumesc pentru cum ai ascultat aici. Miruna, aproape altfel. Esența e aceeași, am cumva alt fel de a exprima trăirea, ideea, imaginea. În rst, eu, așa, cu eratele mele incluse. Mulțam. Ela | |
| = phantasia | emilian valeriu pal [08.Aug.06 18:10] |
| Ce m-a impresionat in mod deosebit: strofa a treia si versul acela care pentru mine face cit tot poemul: "tata aprinde o luminare pentru tarmul inalt. O luminare pentru phantasia. | |
| = Emi | Ela Victoria Luca [08.Aug.06 21:05] |
| Mulțumesc, cred că știi cum este să stai rotund în tine. Și mai ales cum este phantasia. | |
| + pentru țărmul înalt | Adina Batîr [08.Aug.06 21:37] |
| cand te citesc parca te si aud recitand, iar asta inseamna destul cat sa inteleg, sa vad mersul lent, neatingand ce e material, ci traind asa intre o lume a realului si una a nevazutului. cred in aceasta lume transparenta se poate vorbi din rarunchi, se poate sta de vorba cu tata prin semne neprevazute doar atinse inconstient si subconstient. atunci se simte tot mai in adanc pana la evanescenta totala a lumilor - o disparitie a omenescului, o spovedanie pentru mai departe si o ruga pentru Cer. Este cea mai frumoasa perceptie a rotundului, asa cum se intregeste o fiinta pe sine si prin sine pentru urmatoarele vieti. sa ramai privind, departe de delir, vegheata. | |
| = iertare | Adina Batîr [08.Aug.06 21:38] |
| randul trei: cred ca | |
| = despre mine , fiindca eu sunt in poezie | Enache Ionut Laurentiu [08.Aug.06 21:42] |
| probabil ca poezia asta justifica prea multe pentru mine cat pentru tine in aceeasi masura. depinde de persoana cum isi manifesta delirul. iar lumanarea aprinsa pentru tarmul inalt este aprinsa continuu ea arde intr-o constanta demna de toate remuscarile necunoscute din trup. | |
| = na | Mihai Drăghicioiu [08.Aug.06 21:46] |
| eu vin cu un singur avertisment: versul al treilea pare să nu aducă nimic nou față de versurile 1 și 2 atât :) | |
| = Victoria | Catalin Gaian -Konig [09.Aug.06 15:19] |
| Phantasia nu este fantezie Am scris candva despre asta... "Eu vorbesc cu tata deseori in zilele cu luna plina si in noptile cu ros soarele in apus. Stam pe marginea gropii si ne indemnam sa bem din vin pana nu se acreste, ca otetit nu vrem sa-l aruncam. Tata nu a plans decat atunci cand a lovit-o pe mama, la nervi, a izbucnit in plans iar mama s-a speriat, credea ca i s-a facut rau a dat fuga la bucatarie sa-i aduca zahar si putina lamaie... A hohotit cand a vazut ce face pentru el, ea i-a zambit dragastos, l-a sarutat l-a facut sa inteleaga ce nu se intamplase nimic, si era totul bine... A adormit...se mai trezea din cand in cand ofta...si iar adormea.. Mama l-a luat in brate, si l-a linistit cu caldura pielii ei rozulie care se vedea prin rochita de noapte... Dimineata s-a trezit. Mama. Tata nu era, credea ca plecase la serviciu. Plecase, dar nu la scarbiciu cum ii spunea el, ci pe lumea ailalta. L-a gasit in fata baii.. zambea cu duiosie. Cred ca se uita la mama in imaginea cu ea care ii ramasese pe retina...si avea buzele tuguiate parca ar fi vrut sa o sarute...Eeehe asa era Tata. " Eu draga Victoria, in trupul de atunci am murit prima oara. Te sarut pentru ca "Phantasia "ta mi-a eliberat inca o data a cata oara dragostea mea pentru tata... | |
| = mulțumesc tuturor, cu întârziere | Ela Victoria Luca [10.Aug.06 12:34] |
| adina, pentru că ai perceput confesiunea, rotundul, inter-spațiile și neputința de a reda ceea ce nu se poate reflecta în oglinzi. ionuț, accentul aici e pus pe ireal, indiferent ce nume poartă: fantasia, tărâm înalt, astral, delir, fantasmă, închipuire, apariție, joc de umbre etc. mulțumesc pentru cum te revezi aici. mihai, înțeleg ce spui cu v3, însă acolo am punctat ce nu se reflectă, iar faptul că tot eu pot vedea ce nu se reflectă, înseamnă că mai pot vedea, adică ceva îmi permite încă să fiu un corp plutitor. mulțam. cătălinule, bun revenit, mă bucură că poezuca aceasta ți-a re-deschis sufletul, ți-a readus aminte de trăirile tale, de lumea ta de aici și de dincolo. asta e tot ce contează uneori, când scriem. mulțumesc. ela | |