| = și să nu crezi că te-am uitat | Maria Prochipiuc [05.Aug.06 13:13] |
| Acel Noi nu se poate uita decât înlocuindu-l uneori, dar și atunci apare așa ca unda nopții, frumos acest poem al tău, al unei aduceri aminte cu care te mângâi. Poem plin de dragoste ascunde erotismul sub valul de cuvinte: palmele tale nu m-ating în nici o noapte dar în fiecare noapte-a vieții mele le simt fierbinți pe gât pe trup pe ochii mei E aici un fel de chin al iubirii, un fel de sacrificiu: când ochii tăi în mintea mea îmi sfârtecă stomacul c-o privire în îmbrățișarea ei | |
| = ca unda noptii... | Alexandra Alb [06.Aug.06 23:32] |
| Da, precum unda noptii... Maria, cred ca reusesti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu acea unda a noptii, cu acel chin al iubirii despre care mi-am propus, aproape impus sa nu mai scriu; totusi, in mod curios, ai reusit sa vezi mai mult chiar decat mine - nu m-am gandit ca e un poem plin de dragoste, ci mai degraba plin de revolta... | |