| = Scrisoare deschisă d' aci! | Adrian Firica [02.Aug.06 17:43] |
| Domnule Orășanu, eu n-am participat în viața mea la un concurs cu astfel de miză, nici când "mi s-a oferit pe tavă ocazia". De bleg ce sunt nu m-am dus, deși am avut invitații, nici la concursuri de miss. La LOTO n-am jucat, nici la 6 din 49, nici, nici, nici ... pentru că nu se împarte exact (6 x 8 = 48, fără discuție, și n-am vrut să rămân, ca prostu', cu restu-n mână!). Am tras o singură dată lozuri în plic, șapte (era trei lei biletu') și am pierdut banii de bilet de tren de-ntors acasă - ședeam la Roșiori de Vede, da' venisem la bunica-n București, dar am ocolit puțin drumul către gară, ca să văd un film. Pot să vă spun și unde sa-ntâmplat asta, în fața cinematografului Luceafărul. Văzusem Eros '66. Aveam numai 15 ani, cu ce sunt de vină? Am mai fost și la concursuri pentru posturi, dar n-am avut parte de concursuri favorabile de împrejurări. O singură dată am câștigat, da' nu era concurs. Am câștigat un premiu în bani, baban!, la o sesiune de comunicări științifice studențești, la Cluj, unde l-am cunoscut pe ... pe Ioan Gyuri Pascu de prin primul lui an de studenție (scund, gras, neras, dar talentat, cum a rămas și până-n zilele noastre). "Premiul" l-am băut cu colegii mei de facultate noaptea-n tren - singurele restaurante care funcționau, după ora 22.00 pe vremurile alea nostime. Cu concursul ăsta neobișnuit al dumneavoastră am ajuns să mă spăl pe față cu săpun LATHER, cu secțiune pătrată și miros de lavandă și normele UE de conformitate. Nu vă ameninț, vă pun numai în vedere faptul că dacă nu sunt nominalizat sunt în stare să-mi fac halal-kiri! Alt lucru, extrem de important, este că nu ați spus pentru ce fus orar e stabilit termenul de predare. Sunt absolut "defusat". Absolut! Aveți, în cele ce urmează, răspunsul meu pentru nominalizare: - Este vorba despre filmul "D' aci", de Sergiu Nicolaescu. - Producția: Să hie Film! - Interioarele s-au filmat în Studiourile Buftea (pi stil vechi), iar exterioarele în Poiana Narciselor. - Naratorul de la începutul textului (" Noi, geto-dacii ...") e Moțu (Florian Pitiș), pentru că el narează peste tot și din vremuri imemoriale, adică de când nu avea voie, din cauza pletelor, să apară pe postul TV, pentru că acoperea complet imaginea, iar Geta, care e d' aci, e nevastă-sa, actriță ca și el, cuvântătoare, dar necântătoare. - Narcisele sunt Fetele de la Căpâlna - nu accept contraziceri! - Eroul principal, baciul, este Ernest Maftei. El a început revoluția sexuală la noi și nu a terminat-o nici acum, la 80 de ani de la naștere. E regretabil că vameșii au confundat mațele de oaie cu prezervativele. Nu neg că, pe vremuri, unele mațe de oaie erau umplute și cu altceva, în sensul de a proteja sarcinile de partid nedorite - se protejau și ei, oamenii cu ce le punea cultura populară la-ndemână, ei să fie! - „Flower power” este o scenă care în proiecția originară nu apărea. Fusese cenzurată - Cenzura în spațiul cultural românesc/ coord. Marian Petcu; București: Comunicare.ro, 2005; ISBN 973-711-4073-0. Dar scene "de gen" puteau fi văzute, ziua-n amiaza mare pe stradă: apucau "frizeurii statului" (milițienii) fetele de mâini și de picioare și la tăiau bluzele și minijupele, ele rămânând așa cum le făcuse mama natură. Pe noi, bărbații d' aci, care purtam plete, frizeurii statului ne tundeau gratis, tot pe stradă, ca să ne obișnuim să purtăm căciuli, ca toți respectabilii d' aci liberi. De public nu duceam lipsă! Comentariu Partea a doua a textului, nu are legătură cu filmul original, ci este prezentarea "mascată" a un spot publicitar, ce face parte dintr-un program educativ care ne spune Si Da și Nu cum să ne ferim de lucruri neplăcute. După părerea mea clipul ăsta putea să nici nu fie făcut și distribuit la noi pe televizoarele încă alb-negru. Ce atâta grabă? Noi avem o răbdare istorică. Dacă ne apucă graba, din motive pecuniare să spunem, plecăm în vest, urmând exemplul, cercetătorului nostru înaintat în cercetările AIDS, care a deschis ochii unora și ... acum trage după el ușa în USA cu o viteză formidabilă și cu rezultate care frizează iminența găsirii leacului, a tratamentului, voiam să spun. La noi, acum, starea jalnică a șoselelor ne îngreunează deocamdată deplasarea profesională, dar avem și noi mândria noastră locală. | |