| = ...cădere dincolo... | alexandru cosmescu [27.Jul.06 22:48] |
| 'căderea' și 'ciocnirea' asta de aici mă duc cu gândul la atomii lui epicur, aflați în mișcare continuă și ciocnindu-se pentru a se cumula în noi lumi... ca textul ăsta al tău, bunăoară... care începe într-un mod oarecum autist - după ce lumea se termina tu rămâi un fel de demiurg care îi manipulează rămășițele, aranjându-le într-un text care să-ți placă... un spațiu asemănător sieși și egal cu sine... și uită de toate, implicată în acest proces de reconstituire a lumii / a sinelui... cand îți vei reaminti de ele, le vei învârti în jurul aceleiași axe a uitării... și, după relația cu un celalalt - fie k., fie cel din cantecul lui janis - te vei naște în tine, perfectă, completă, cu toate fragmentele din textul ființei tale integrate în căderea ei neîntreruptă... | |
| = raspunsul de dimineata segmentat | Ioana Petcu [28.Jul.06 07:52] |
| frate, iti marturisesc asa: anaximandru / arhimede / perfectiune / simbolul cercului / androginul lui platon / sfera / cupola / sfera in cosmogoniile ebraice etc. / caderea pistis sophia / demiurgul ignorant / ciocnirea haotica / hazardul... si ce ne-o fi scapat la interpretare | |