| = Copil nătâng ce-mi ești! | constantin cornelia [27.Jul.06 07:27] |
| un text minunat scris, foarte trist, mai ales că e vorba de neputința de a învinge durerea trăită de un om care poate înțelege profunzimi, căi, numai pe cea de sub tălpile sufletului său nu. finalul e frumos, dar și sugestiv, adulții nu cred, dar copiii pot păstra frumusețea vieții și savoarea ei în universul lor pur. | |
| = Petru | Miruna Dima [27.Jul.06 07:38] |
| Ce bucurie să te găsesc aici. Dar parcă ești un pic altfel, "tot aplecată peste întrebările lumii" dar de o sensibilitate mai evidentă, delicată, caldă, cum ar fi o lacrimă la colțul ochiului. Petru... O lume interioară (masculină!) ce-mi pare foarte bine prinsă, un bărbat în monologul lui ultim înconjurat de prezențele lui feminine și de fantoma aceleia pentru care face sperietoare. Textul acesta este pentru mine, așa cum se spune că vezi, în clipa morții, firul unei vieți care se curmă în momentul acela. Îți mulțumesc pentru bucuria de a-l fi citit și pentru urmele lăsate-n suflet. | |
| = Cornelia, Miruna | Ela Victoria Luca [27.Jul.06 10:47] |
| Cornelia, tălpile sufletului nu ostenesc, merg așa, din loc în loc, se duc peste toate văile, ating fiecare om, măcar în gând,a colo unde neputința etse mai suportabilă decât în corp. Mulțumesc. Miruna, și eu mă bucur că ai lăsat semn aici, printre rânduri despre clipe de moarte-clipe de viață, atât cât au fost scrise, așa, în monologul acesta masculin, atât cât am putut eu masculiniza un discurs. Mulțumesc, mult. Ela | |
| = sparietura | felix nicolau [28.Jul.06 10:33] |
| as zice ca e ceva din analiza infinitezimala de la laurentiu fulga, un sapte-opt-zecist. imi place bogatia de limbaj, e f. important sa simti limba. "zdupesa" m-a marcat un pic, poate il explici, dar suna fain. mai e ceva si din acea carte a unui canceros - prima carte, ultima carte - , dar poanta din final e detaseaza bine. una peste alta, trebuie sa incerci sa fii deosebita si nu insiropata, ceea ce iti reuseste f. bine aici. "ravasit de durere" e prea patetic, parca | |
| = Felix | Ela Victoria Luca [28.Jul.06 12:42] |
| Da, chiar e ceva patetic în acel răvășit de durere, dar și real. O să văd cum îl desiropez, dacă pot spune așa. Cu zdupeșă, tare mult m-a amuzat când l-am auzit și eu prin Porumbacu de sus prin copilărie. Așa li se spune femeilor durdulii, trupeșe, grăsune, dolofane, prin unele regiuni. Mie atât mi-o plăcut cum sună și așa de bine se potrivește personajului și așa de spontan mi-o apărut în minte, că nu l-am putut evita. E bine că am reușit să las siropul mult înapoi. Mai ales într-un text ca acesta, unde capcana sentimentală e așa de aproape. Fulga zici? No, amu, m-ai pus pe gânduri. :) Mulțam fain. Ela | |
| = cam am rețineri | florin bratu [28.Jul.06 18:23] |
| ptr că greșeli precum cea din citatul "fără o lacrimă, fără a spune cuiva o vorbă, fără să îndure. Stoică.", unde fără să îndure intră în contradicție flagrantă cu epitetul de stoică și su restul verbelor din enumerație. o greșeală de genul ăsta e cam fatală. ar mai fi câteva, dar am ales-o pe asta ca fiind relevantă. tocmai de asta întrebam ceva când am întrebat. proza nu se naște peste noapte și cred că cere mai mult exercițiu decât poezia, mai multă atenție (spontaneitatea trebuie controlată mult mai bine). | |
| = Florin, mulțumesc | Ela Victoria Luca [28.Jul.06 19:37] |
| Știu de ce ai avut rețineri. Așa cum știu că proza nu se naște spontan, de altfel nici poezia nu se naște chiar așa spontan. Cred că merge stoică. Știi de ce? Fiindcă fără o lacrimă, fără să spună cuiva se alătură bine cu stoică. Acel "fără să îndure" - aparent paradoxal - implică o revoltă. Implică și nonacceptarea din stoicism. Stoicul nu are de ales, numai el știe cât îndură sau nu îndură. Am inclus aici și economia psihică din omul stoic. El se zbate, interior, chiar dacă e brav. Am scris ani de zile proză. Și încă scriu. Nu aleg la întâmplare cuvintele sau construcțiile sau frazele. Te las să ai rețineri, eu voi continua să scriu, e nevoie ce-i drept să mă întorc mai des la proză. Dar am timp din octombrie. Ela | |