| = not so sur-realistic this time | Ela Victoria Luca [11.Jul.06 22:27] |
| M-am obișnuti să te citesc așa în tăcere, Camil. Cred că am citit tot ce ai postat în ultimele luni, descifrând sensurile încapsulate în alte sensuri, căutând firul care unește realitatea de non-real sau de supra-real/i-real etc. M-am obișnuit să găsesc filosofii intersectate, mituri, paralele istorice, arte îmbinate. Ei, da, aici ai ieșit cumva din stratul "sur", ești mai aproape de "realistic", te adresezi cumva minții cititorului, îi descrii un puzzle din diferite realități, nu îl mai lași să caute înțelesuri, i le arăți, le afișezi simplu, chiar și "mersul pe mâl", și ceramica spartă a memoriei, și experiențele tale care pot fi și ale lui. Nu știu dacă Nash a ajuns până la acel strat în care toate acestea se suprapun într-un singur punct, dar sigur l-ai făcut îndeajuns de explorator pentru a luminia treptat labirinturile. Voi mai trece cu semn, ca să știi că ești nu doar citit, ci și însoțit în perspectiva ta, din diverse unghiuri. Ela | |
| = Ela | Camil Camil [12.Jul.06 19:30] |
| Victoria! Victoria mea ca am un singur cititor care se recunoaste ca cititor al nonsensurilor mele cateodata sensuri cateodata la fel de neintelese precum o atingere neconstientizata a unui fir de iarba, iar acesta este cititoare. Este extraordinar sa vad ca poti spune despre ceea ce am scris intr-un mod care ma incurajeaza sa scriu, eu am o boala crunta, stii, Ela, sunt asa cum incepe "Also sprach Zarathustra" tradus:"Ce rost ar mai avea Soarele daca nu ar mai avea pe cine sa lumineze?". Eu speram sa luminez pe cineva si iata ca nici un (sau niciun) licurici nu aparuse. Pana la tine! Iti multumesc ca mi-ai citit eseurile poeme scrieri sur(realiste) sau cum vor fi fiind. De azi am inceput sa ma luminez, luminand pe cineva si colorand aerul! | |