| = Răzvan | Adina Ungur [12.Jul.06 23:50] |
| Răzvan, dacă-mi permiți, înainte de a-ți face câteva sugestii, am să-ți spun că sentimentul care te-a animat îm momentul scrierii poeziei, nu a ajuns la mine, ca cititor, e ca și cum ai încerca să joci un rol, plictisit și obosit fiind, așa încât interpretarea textului, nu trece dinspre tine în sală, la mine, spectatorul. Și asta se îmtâmplă, ori pentru că tehnica nu e bună, ori pentru că sentimentul nu e convingător. O să las la o parte sentimentul și am să mă opresc puțin, la tehnică. Se îmtâmplă adeseori, mai ales când dorim ca un text să fie scris bine, să adăstăm prea mult la "facerea" lui și astfel, să anulăm emoția, sentimentul, pasiunea, vivacitatea poeziei. Așa se îmtâmplă când forțăm exprimările sau când dorim ca acestea să fie "poetice" și apelăm la inversiuni de sintagme. De aceea, eu îți propun un exercițiu simplu: după ce mai tai din cuvintele în plus, încearcă să rescrii conținutul poeziei, într-o formă cât mai cursiv posibilă, în maniera în care ai scrie un text în proză. Adică. Să iei versurile și să le rearajnezi, în ordinea firească a curgerii textului. Abia după ce l-ai curățat așa, te poți juca la alternanțe de discurs și ai să vezi că logica textului și dinamismul lui câștigă, în acest fel. Apoi, încearcă să vizualizezi toate imaginile pe care le creezi. Apoi, renunță la cuvintele care nu se încadrează cum trebuie în contextul poeziei: "lingușiri" sau degrevează poezia de concepte pure. Sau, în cazul în care vrei să personifici conceptele, du expresiile în zona unei imagini posibile. E importantă și atitudinea ta, ca autor și personalitatea. Aș încerca să-ți rearanjez poezia, dar nu știu dacă ar fi bine să îndrăznesc asta. Cert este că o poți scurta, considerabil, că ar fi bine să fii consecvent cu ideile - ori câte una în fiecare strofă ori întrunește-le pe toate într-un singur corp de strofă. Și totuși, nu mă abțin gândindu-mă că poezie.ro este un atelier și voi sugera, în speranța că mă primești să colaborez la acest text, cu tine: Răzvrătire a dezgust îmi curge în măduvă răzvrătirea față de așezarea lumii într-o albie secată de adevăruri încerc să smulg coloana vertebrală a omenirii cu fisuri, încovoiată de lingușiri și filtrând pozitivul și binele să pun în locul ei un ideal solid și oțelit dezgustul de lâncezeala vieții cu larvele plictisului huzurind în fructul ei putred culege din mine entuziasmul și îl aruncă în haznaua apatiei îmi scutur din minte arborele cu minciuni coapte una cade pe parchet cu grația unui gâde decapitând un (...) nevinovat îmi lipesc contradicțiile de rațiune așa trece o antiteză de la singular la plural de la minim la maxim prin culoarul nedeslușit al sinelui dintr-un capriciu ___________________________ Sper să nu te fi supărat și promit să revin cu lectura și la alte poezii. | |