| = punctul acela din Univers am rămas doar noi | Maria Prochipiuc [10.Dec.18 14:27] |
Ce pot să-ți spun e că te găsesc altfel aici față de versurile cu rimă, aici încerc să te descopăr, acolo, ești ca un tablou la vedere. E oare povestea unui om care iubește? Dar cine nu iubește ai să-mi spui. E doar visul, care pus în fața realității descoperă alte imagini: îngerii tocmai adormiseră și în punctul acela din Univers am rămas doar noi. De fapt, nu. Ai rămas doar tu Ținând în palmă inima Care întâmplător în clipa aceea Bătea în pieptul meu. O imagine interesantă: inima ținută în palma iubitei, bătea întâmplător acolo de unde fusese luată, e aici o legătură puternică a sentimentelor celor doi. Dar imediat intervine irealul cu acele orașe încă nexistente, dar ce e important e că amintirea nu și-a pierdut frumusețea: iar eu măsor toamna cu pași atât de repezi încât de fiecare dată îmi auzi gâfâitul. Abia la sfârșit visul așteaptă realitatea: Tu dormi acum. Noapte bună. | |
| = "Ținând | Camelia Tripon [10.Dec.18 14:27] |
| în palmă inima" ce frumoasă declarație, în care ea devine întreg universul în jurul căreia sufletul tău gravitează liber căci îngerii păzitori dorm...mi-a plăcut | |
| = multumesc | silviu dachin [26.Jun.06 10:26] |
| multumesc celor care au rabdare sa ma citeasca | |
| = cu mult suflet | Camelia Petre [19.Jul.06 08:50] |
| citindu-ti versurile mi-a revenit pofta de poezii. credeam ca am pierdut, ca m-am pierdut, dar vezi tu...nu era decat o scurta pauza. mi-a placut poezia aceasta invaluita in mister si sensibilitate. | |