| = ... | Ioan Albu [20.Jun.06 20:14] |
| observ că "indicațiile scenice" au devenit mai explicite decât în textul de la cenaclu: "Scena se va schimba urmând cursul narativ textului. Indicațiile acestor schimbări vor surveni pe parcurs." adică acum există și indicații cu privire la indicații. "dosarul" cu muncitorii merge, figurile sunt creionate bine, individualizate, puternice. e interesant cum actul se constituie prin fuga memoriei în trecut, în timpul lecturii celorlalte acte la deko. cred că figura tatălui e centrală, iar memoria se organizează în jurul figurii lui. a-l regăsi pe el în memorie înseamnă a putea pune ordine în amintiri. tatăl este cel care dă coerență nu numai actelor citite în succesiune, dar și eului naratorului de-a lungul acestora. p.s. eu am lucrat în niște echipe auxiliare la sondele din jurul Lucăceștilor, dezgropam conducte, săpam șanțuri cu târnăcopul și le scoteam cu niște răngi. eram plătiți la metru. în trei, nu depășeam 15 metri pe zi. câteva luni. | |
| = mai plastic | felix nicolau [20.Jun.06 22:49] |
| mai concret actul acesta, dar e bine ca ai pastrat si permutarile regizoarale. una peste alta, e inspirata insertia autobiografica dezinvolta. adauga carne. iese un roman mascat dramaturgic zeiss | |
| = Amintireolimpezirea | Gheorghe Aurel Pacurar [22.Jun.06 13:46] |
| Dupa refuzarea repartitiei la mina am spart fonta cu barosul...Painea avea miros de motorina, de hala, de halate schimbate in fuga si de Ioja aruncat de aparatul de sudura direct in canalul de sub camioane...Si parca le uitasem si parca lumina aceea era mult mai calda cand veneam catre casa dupa pleiada de drumuri obosite de urmele mele...Ce bine mi-a facut aceasta limpezire de inima cu lacrima cat pumnul...Iata de ce se intra in rai...Iata de cu harul! Cresc plopii direct din inima mea... Ce frumoasa asezare de ingeri. | |
| = multumim din inima partidului | serban georgescu [22.Jun.06 14:49] |
| misto - e primul cuvant care-mi vine in minte misto rau - dezvolt... imi dau seama ca si eu am fost electrician timp de un an si cateva luni, intre septembrie 88 si 22-23 decembrie 1989 cand nu m-am mai dus la locul de munca, prilej cu care mi-a fost desfacut contractul de munca pe motive disciplinare (am fost coplesit la momentul respectiv de gandul ca "am fost dat afara" dar efectiv nu am vrut sa ma mai duc. acum imi dau seama ca "desfacerea contractului de munca" nu e decat un cacat ca toate celelalte. poate unul din cele mai mici si mai frumos mirositoare) mi-e foarte dor de vremurile alea incertitudinile aveau un sens imi amintesc de mine si incerc sa ma vad cu nasul lipit de geamul unei macarale si imi dau seama ca inca mai radem frumos nu stiu cine ar putea sa puna in scena atat sensibilitate la urma urmei orice actiune e o alterare a ideii de la care a pornit shalom | |
| = Boris Pasternak | chelaru adrian [14.Sep.06 17:06] |
| Merge... Imi aduce aminte de "Doctor Jivago". Un singur lucru imi este mie neclar. Oare chiar se poate scrie cu adevarat un roman al renuntarii? Textul tau imi pare cumva provenit dintr-o stare. O pasa de inspiratie ce-ti dadea o melancolie amaruie. Insa o asemenea pasa ma indoiesc ca poate persista. Si dupa ce ai scris sub influenta ei, in urmatorul text vei dori sa tai si sa spinteci. Daca am dreptate, iti sugerez sa scrii ziua, cand nu ai nici un chef. Sa te fortezi. Chiar daca simti ca nu pot curge nici un fel de cuvinte din tine, incearca sa creezi atunci, pentru ca asa o sa obtii un text uniform. Am I right, am I wrong? Who knows... | |