| = Petale de nu mă uita! | Maria Prochipiuc [07.Jun.06 23:13] |
| mi-am adunat frunze de nuc și câteva fantome oarbe conserve în care am putrezit aer și ploaie nenorociții de la morgă nu mi-au cusut capul bine după autopsie iar în coșciug miroase a sânge halal moarte - se pare că de o bucată de vreme moartea a început să bată pe la porțile neputinței, neputinței de a da cuvântului o altă frumusețe, nu ți se potrivesc versurile acestea, te rog să mă crezi, vrei altceva știu , dar de ce trebuie să ne dezumanizăm, de ce trebuie să suportăm schizofreniile vieții. Se pare că ultima treaptă a examenelor îți dă stări depresive și creatoare de rânduri. Chiar așa cum spunea cineva: aceasta crezi tu că e poezie? Este poezie, dar o poezie poate a urâtului! Eu aștept ca trandafirii să-și împlinească rolul lor și poate la un sfârșit de iulie să uităm: că ștreangul atârnat îți râde în freză… eu am curajul să-ți râd în față Vezi un pic versul: na fraierule ți-ați luat țeapă Lasă să picure tot din clepsidră și aruncă rândurile din ea spre alte muze aducătoare de frumos! | |
| = sunt poate doar un "inept" | Bogdan Gagu [08.Jun.06 09:39] |
| frumos? inconjurat de atatea probleme si ganduri de neputinta, nu mi-a mai ramas nimic de facut, decat poate sa scriu si asta cu greutate... de ce? nu stiu... poate aceste schizofrenii ale vietii m-au napadit prea mult si incep treptat sa devin prada artei pe care vreau sa o creez, si atunci? si atunci nu va mai ramane nimic din mine poate... sau poate sunt doar un ratat care se bate degeaba cu pumnii in piept si sunt doar un "inept" asa cum se zvoneste, sau cum sunt barfit prin multe locuri, poate dusmanii mei chiar au dreptate... acum ma simt neputincios sa incept un razboi cu lumea si cu cei pe care ii deranjez cu fiinta mea... dar timpul sau sper ca timpul sa fie cel care ma va ajuta acum tac mersi suflete ca esti langa mine, oricum, oriunde... cu stima si prietenie always inoni | |