| = să te întorci | Mădălina Maroga [04.Jun.06 12:22] |
| e greu de spus dacă e bine să urcăm sau să coborâm sau să ne întoarcem. mereu există această mică reținere în fața noastră, credem în interiorul nostru că, dacă nu am ezita am ajunge departe. m-am gândit mult la titlul pe care i l-ai pus textului tău. chiar și acum mă întreb ce vrea să însemne, după ce am parcurs întreaga "scrisoare". mi-am amintit despre dezlegarea la plâns, care se întâmplă de obicei la plecare. după o călătorie de vis, începem să așezăm literele, să potrivim numele... să ne putem chema din nou. - Mariaaaa să răspunzi la telefon duminicile. p.s. - în rândul 3 este un typos mic. Madim | |
| = totul pășește parcă înaintea mea | Maria Prochipiuc [04.Jun.06 12:37] |
| Da, mereu, mereu avem ceva care parcă ne reține sau ceva ce ne facem să ne întoarcem, pagina aceasta a existat cu adevărat, nu e vis, ci doar întâmplare sau poate nici întâmplare, ci așa a fost să fie. Am hotărât să mă exprim și altfel decât în poezie, nu știu cât de bine este, dar aici ai mai multă libertate în exprimare... și tu ce crezi că m-am întors? ... și îi desenz numele să îi pot vedea chipul. ...și răspund duminica la telefon Mulțumesc, am corectat! | |
| = reinventand o poveste.. | Dana Stefan [04.Jun.06 15:37] |
| Ce poți face sufletului, să-l scoți din adâncul durerii? Întorc clipele de la un capăt la altul… Îmi întorc privirea Privesc în adâncul verdelui să-i pot descoperi culoarea și acum.. Fierbe puterea darului, desenezi umbra pe ritmul muzicii de Bach, deschizi ochii, mâinile pline de flori îți dezlegă părul peste durerea zilei de ieri... Tu așezi literele să-i potrivești apoi numele, să poți chema, cine știe, poate sa îți auzi glasul, când aminitirile se scurg prin venele lui. drag, Linea | |
| = "totul pășește parcă înaintea mea" | Raluca Oprita [04.Jun.06 16:43] |
| "Ce poți face sufletului, să-l scoți din adâncul durerii?"... Când vom avea răspunsul, un va mai fi nevoie de el...(faptul va fi deja consumat), dar acest "freamăt", această "încătușare" va aduce cu el(ea) multe alte înțelesuri la care poate nici nu ne-ma gândit până acum... împlinindu-ne negreșit. (cu sufletul citită) | |
| = Erată | Raluca Oprita [04.Jun.06 16:47] |
| un va fi = nu va fi ne-ma = ne-am scuză-mă | |
| = Fără dezlegare la plecare/ Poate mă voi întoarce...' | Erika Eugenia Keller [04.Jun.06 18:07] |
| plecarile au o sosire nimic nu e stabil totul se schimba si ... Ce poți face sufletului, să-l scoți din adâncul durerii? doar răgazul ultimei clipe se prelinge printre pleoape, mă privește ca o primăvară, așez literele să-ți potrivesc numele, să te pot chema, cine știe, poate îmi auzi glasul, când aminitirile ți se scurg prin vene" fiindca nu poti scapa de amintiri, ele fiind o parte din viata ta, asa precum eu sunt o parte din viata ta adica din tine | |
| = Drag | luana zosmer [04.Jun.06 20:29] |
| de intors trebuie sa te intorci fiindca ti-e draga vederea cum drag mi-e mie ce-ai vazut tu si mi-ai destainuit. | |
| = respira frumosul prin randurile tale | andreea mihai [04.Jun.06 22:50] |
| Foarte romantic si sensibil ceea ce ai scris,chiar mi-a atins sufletul; nu prea gasesc texte din acestea pe agonia, dar ai surprins magia din stropi de citadin, si chiar ai scris frumos. Felicitari! | |
| = raspuns | dorin cozan [05.Jun.06 07:59] |
| nimic | |
| = Mariana... | Elena Toma [05.Jun.06 11:04] |
| frumos spus: " la picioarele tale se rostogoleste rasul" frumos tot ce scrii dintr-o aleasa simtire. te citesc cu placere, mai trec. multumesc. | |
| = Răgazul ultimei clipe se prelinge printre pleoape... | Gelu Bogdan Marin [05.Jun.06 12:39] |
| Un text bine scris și plin de o delicatețe feminină inconfundabilă.Plăcut la citire... | |
| = când aminitirile ți se scurg prin vene | Maria Prochipiuc [05.Jun.06 20:47] |
| Dana – ai dreptate, o poveste se poate reinventa în orice moment, totul e să-i acorzi credibilitate, îți închipui că poate fi orice nume? Da și cum bine ai intuit poate să-mi aud glasul, glasul din mine care îmi vorbește uneori. Mulțumesc de receptare! Raluca- mereu căutăm răspunsuri, uneori le inventăm, alteori, doar freamătul unor amintiri te fac să plutești deasupra unui vis, dar ce te faci când visul devine realitate? Erika – Orice plecare are și o întoarcere, poate e mai greu de înțeles cum te poti întoarce atâta timp cât nici măcar nu simți că ai plecat, fiindcă dincolo de noi amintirile își fac de cap. E aici o aducere aminte a unui timp trecut demult și consemnat într-un jurnal,adăugând acum doar câteva nuanțe, încerc prin aceste scrieri să-i dau viață jurnalului, că uneori întâmplările ne copleșesc încât avem impresia că se întâmplă acum, aici stă toată frumusețea unei scrieri, să fie mereu actuală… Luana- uneori ne întoarcem doar cu gândul, dar trăim atât de intens momentul încât îl putem spune încât parcă s-ar întâmpla aievea, simți mirosul celuilalt ... Andreea – tu ai simțit textul acesta mai mult cu sufletul, e probabil pe coordonatele tale, de asta spui ca nu ai mai găsit și alte texte, sunt destule, dar cum bine ai intuit sunt considerate romantice și prea siropoase(spun eu). Dorin – din nimic a făcut Dumnezeu lumea, a lucrat doar cuvântul Elena – cred că eu scriu mult mai mult decât simt…și poate chiar mi se potrivește firii mele. Mulțumesc și eu de lectură! Gelu – Delicatețe feminină spui? …și eu care credeam mereu că mă pot confunda cu masculinul | |