= am iar zis i-am cal
| |
| pentru că lumea a trecut sticla prin alte focuri a uitat să se întoarcă acasă în oglindă dane frate iată te-am citit și eu te-am citit cu pași prin care alți pași caută drumul Mă prefac uneori în cal dar de acum nu și nu și nu fiindcă mi-e bine unei femei Am vrut să spun că de bucurie și de minune este poemul Iată am zis iar că nu mai zic |
|
= darnica lady godiva.
| |
siliștene,
nu știu caii cărei femei suntem, dar pașii sunt rupți din noi și pe ei îi simțim. să trădăm drumul cu bucurie. el se întoarce mereu. cu lady godiva cu tot. chiar bucuros că ai trecut pe-aici!
|
|
+ pornirea de a cauta o idee pentru care sa luptam
| |
oho, dan mihut, tu chiar ti-ai rupt tendonul de a trebuit sa mergi la raze (sper sa nu te impuste :) se vede prin tine ca prin paharul cu perrier de pe masa de la palace. doar doua-trei bule si, in rest, limpede si cu valurele. intri in epoca transparentei, sau doar vrei sa demonstrezi ca se poate si asa? altfel, o ador pe domana respectiva, mai ales cand prefera coafura estivala o’connor, pentru ca i se vede bine unghia de la falanga metacarpianul mic stang si nici pinteni nu are. buuuuna poema, si pe intelesul tutulora. careavsazica, sa lipim caesarului ortul pe frunte, pe cap (nu pe pajura, adica), daca tot l-a batut chiar el personal la forja! titlul este si prea mult si prea putin. adica, si incalcit si explicit (vezi capitalele). simplifica-l. si asa e greu de gasit iapa pe cal printre atatea milka din poiana.
traitoare combinatia dintre experienta emotionala si predispozitia de a reactiona promt, nu? nici macar nu o poti condamna. voi reveni.
fii mai generos! ea vine oricum. si are si carticica de bal cu harti luate din satelit. |
|
= doamna mă împarte între săraci și penitență
| |
se târăște calul acesta în spate cu tine doamnă
această lume pictată prin mine și în afara mea
o femeie cu păr lung se întinde și ea pe picioare
e doar singura care te poate ține când te sărută'
|
|
= o doamnă prea lungă, da!
| |
ioana,
nooooo, ce perrier?! vorba lui cotescu, mie daca-mi dai un biborțeni, nu mai am nevoie de nimic! transparent zici?! da, poate în subconștient era chestia cu cezarul. voi face ceva cu titlul, ai dreptate. mulțumesc!
erika,
ce-mi făcuși, îmi dăduși un cal cam scund. mulțumesc de trecere. |
|
= de la part de godiva, lady of
| |
| cumsecade doamna, doamna asta.... domesticeste daimonul , il invata sa mangaie, ca oamenii, cu degete cardiace,il invata mersul la pas si alaturi de... si-i insemneaza cu marker rosu centrul emotiei, cel fara de care un coleg agonic , mai deunezi, nu marsa spontan la fiorul liric...minunata doamna, repet, de unde naiba senzatia ca o recunosc?...probabil de la promotia de indulgente... |
|