| = părere | Alina Livia Lazăr [29.May.06 14:58] |
Mie îmi pare acest text încărcat de prețiozități, Florin. De un amestec nu foarte armonios de abstractizări și de concretețuri oarecum previzibile. Să explic: prima strofă îmi pare un clișeu în sine, adică mie chiar nu îmi aduce nimic nou, indiferența inoculată, apoi inimi siluite, disperarea era cea care trebuia să urmeze în aria semantică previzibilă și, în fine, ca o boom înspre fâs aceste "capcane ale destinului". Măsurarea cu palmele, plivirea cu ochii și ararea cu buzele - sunt imagini care fac parte dintr-un registru poetic comun. Adică uzitat. :)Adică periculos. Formularea care cuprinde "numit" mi se pare groaznică într-un poem. Pur și simplu, groaznică. Nu știu să explic asta. Te rog să mă ierți. Poate mă ajută altcineva. :) "iatacul informal decorat" - informal aparține cumva numai limbajului?! nu știu. chiar dacă nu e așa, e o expresie atât de rigidă și de săracă! De prezența eternă a cafelei - nu mai zic nimic. Eu am alergie când văd cafea sau tutun într-o poezie. E deja mult. Mult prea mult. Mult prea des. Râșnit. Ultimul vers este însă și cel pentru care am ales să scriu toate aiurelile de mai sus. Mi se pare cel mai bun și cred că ... l-ai avut în minte înainte de a concepe restul versurilor. Nu știu, așa simt. E cel mai bun. E bun: " orice eroare egală cu un sărut nedăruit" Fie doar și pentru că mi-a rămas în minte! Sper să nu te deranjeze părerea mea. E scrisă bine intenționat și, mai ales, onest. prietenesc, li | |
| = Alina | Florin Hulubei [29.May.06 15:47] |
| Alina, tot ce pot spune e că îți respect întrutotul opinia și nu pot decât să țin cont de sugestii pe viitor. La bună citire! | |