| = originalitate verde | Plopeanu Petrache [01.Jun.09 21:53] |
| Titlul este lovitură frumoasă în centrul de receptare a neobișnuitului! Și am recepționat și semnalmentele acestui călău verde care nu ne pândește ci noi ne dăm pe mâna lui! Îmi place epicul acesta descriptivist al ducerii către apele verzi în care ne pierdem cu toul desfăcuți ca o conservă - splendidă vorbă - Un poem cu putere și originalitate | |
| = . | Diana Lorena Țugui [10.Dec.18 14:27] |
| Imi place inceputul, pentru ca poetul anunta explicit neincredera in forta cuvantului de a ingloba(ca sens) natura si sentimentele. Acest lucru, insa, ne atrage atentia. apoi imi plac urmatoarele doua strofe, confesiunea este sincera la ultimele 2 strofe- nu inteleg ce legatura are acel ,,de exemplu'' cu nepasarea, dat fiind ca anterior se vorbea despre dorinte; organele este un termen care contureaza o imagine nepotrivita in cuprinsul poemului; imaginea cu ochii florilor si cu magia este reusita, surpinde, e bine plasata in derularea celoralate imagini ,,încălțat cu lăcuste și greieri''- e un fel de cliseu poetic, imi suna deja cunoscut si nu mai trezeste nici o emotie ,,pentru că însuși drumul e stâng''- fara pt ca ar fi mai bine, explicatiile ingreuneaza poemul, mai bine constatari in final, e un poem destul de bine legat, transmite ce e de transmis, dar se poate si mai bine (chiar prea)sincer, Diana Tugui | |
| = . | Vasile Munteanu [02.Jun.09 06:46] |
| Domnule Petrache, domnișoară/doamnă Diana Tugui: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; în ceea ce privește textul: ca în cazul majorității textelor (mele) de acest fel, avem de-a face cu un "autoportret", care se cere deopotrivă trăit/retrăit, scris/rescris; și, deși subiectul este același, obiectul este diferit de la o zi la alta, de la o scriere la alta; despre conservă: mulți pierd din vedere că înălțimile se hrănesc (de) jos; eu, de exemplu (și sper că astfel răspund mai ales Dianei Tugui), după ce am parcurs 30 km pentru a atinge o creastă și mi-am pierdut rucsacul într-o râpă (căreia mai mult ca sigur nu-i păsa de dorințele mele), am reușit să-mi potolesc foamea cu o conservă venită pe râu (probabil că nici lui nu-i păsa de dorințele mele...) cât despre construcții care "îngreunează poemul": așa și trebuie; cine trece peste un poem ca și cum ar călca pe apă este sau geniu sau sfânt; imperfecțiunea (mă) definește. încă o dată, vă mulțumesc pentru perzență. | |