| = carmen | Eugenia Reiter [31.May.09 16:03] |
| mi-a plăcut parcă îți manifești deschis opțiunea de a te interoga pentru a obține un răspuns sau o îndoială. e ca și cum tu reprezinți un plural, identificându-te altfel, printr-o anumită cenzură, pe mai multe straturi interioare. p.s. ești deja a treia de pe agonia născută pe 27 septembrie:) cel puțin a treia pe care o știu eu am recomandat, să se știe | |
| = nice | Danut Gradinaru [31.May.09 16:22] |
| Un text interesant ce merită apreciat, o formă diversă de a spune... în care fiecare cuvânt calcă apăsat pe înțeles să se răzbune. Felicitări și mult succes în continuare! | |
| = On "Femeia labrador" | liviu ofileanu [31.May.09 16:41] |
| Carmen-Manuela Măcelaru, "deformarea adevărului e cea mai frumoasă metaforă", sună super, când ne gândim că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce vor să pară. Îmi place mitraliera dv., felul în care incită spiritul poetic dar și instinctualul, ca de pe poziția femeii-care-e-unsă-cu-toate-alifiile, într-un șir de autoprezentări și recepții de sine pe diverse tonuri. Există aici și simbolurile care țin de acvatic, adică mediul botezului în Cuvânt, sau o trimitere "de departe" la Cimitirul marin. Mult succes în continuare! | |
| + "m-am născut pe 27 septembrie" | Ela Victoria Luca [31.May.09 17:03] |
| tot discursul ar fi fost bine susținut, ptr redarea contrastelor și a contradicțiilor/paradoxurilor, dacă nu ți-ar fi scăpat inserate ici-colo câteva texturi fragile (construite intern ca atare): - care face sex doar noaptea cu necunoscuți (evident de e cucuvea e noaptea; plus că nici nu dă plusvaloare ideii acel necunoscuți, puteau fi și cunoscuți, sensul nu este accentuat prin acel necunoscuți) - de fapt locuiesc la casă dar spun așa să fie mai patetic (patetismul nu e redat ok prin diferența de etaj, ar fi trebuit mizat pe diferența de stare internă; mai degrabă ai redat epatarea, nu patetica) - zeama țâșnește peste sânii dureroși de plăcere (banalizare aici, o formulare comună, sincer, care dacă ar fi fost prelucrată - intern mai întâi - ai fi găsit o metaforizare pe măsura textului) - și atunci începe apocalipsa - aici continuarea nu redă deloc atmosfera apocaliptică; mai bine ar fi mers doar prăbușirea, colapsul; te gândești - orice poem care-mi picură pe sâni - îh, uf, asta mi-a fost reacția; nu ai reușit erotizarea rafinată a discursului aici, ci doar un fel de teribilizare - primul venit va fi primul iubit care-mi va sta între coapse febril - aici ai ales nepotrivit verbul "a sta", gândește-te de ce. nu înseamnă acum că trebuie să schimbi cu "se mișcă între coapse" sau mai știu eu ce și cum. ci "statul" acela e inadecvat, schimbă sensul ideii. în schimb, ceva din discursul tău aici mă trimite la "nașterea dorințelor lichide" (ca paralelă literară asociată de mine instant), ceea ce nu spun nici că e ok, nici că nu e ok. ci doar compoziția discursului seamănă, desigur involuntar cu. nu știu să zic de merge să continui așa, deși acest text per se este în ansamblu reușit, dar, ptr a scrie realmente așa, ca stilistică, trebe să nu se vadă elemente slab concepute în spațiul intern. ela | |
| = și | Ela Victoria Luca [31.May.09 17:11] |
| scuze: dacă titlul este "femeia labrador", deci portretizarea este anunțată cumva de la început, conținutul textului nu merge pe linia aceasta de portretizare. și mă tot întrebam de ce mă anunță pe mine, ca și cititor, asta, dacă textul nu se învârte parcă deloc în jurul. mai degrabă era femeia delfin :) | |
| = Părere | George Pașa [31.May.09 17:30] |
| În afara părților mai slabe ale discursului, semnalate mai sus, aș mai aminti și frecvența prea mare a definițiilor poetice, care anulează, practic, ideea din titlu. Am remarcat, de-a lungul timpului, că în mai multe poezii ale autoarei acesta este un procedeu frecvent de a-și construi discursul. Deși textul transmite ceva, ori "tencuiala" construcției este prea subțire, ori lipsește liantul între gând, emoție și idee. Dar e posibil să vorbesc în van. | |
| = . | Ela Victoria Luca [31.May.09 17:38] |
| eu găsesc f bună precizarea lui george pașa, chiar apreciez aceste momente în care cineva își asumă o autentică impresie asupra unui text, indiferent al cui. cred că și carmen știe deja și se vede că există în latent travaliul de prelucrare a acelor părți să le spunem încă slabe. și cred că oricum sunt de folos oricui asemenea punctări care ajută la o construcție ulterioară. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [31.May.09 18:13] |
| eugenia, mulțumesc pentru recomandare, obțin răspunsuri, obțin îndoieli, îmi propusesem de ieri să încep un ciclu al definițiilor pornind de la „eu sunt femeia...”, și cred că în fiecare zi voi găsi o nouă definiție, spre neplăcerea lui george, căruia nu-i plac definițiile. danuț, comentariul este iar un poem cu rimă. liviu, cu alte cuvinte, minciuna este cea mai frumoasă metaforă. ela, am modificat toate semnalările tale cu o singură excepție (poemul îmi picură pe sâni) și mă bucur că mi-ai acordat atâta timp. mulțumesc și pentru stea, da, titlul explică primul vers, îl las doar de dragul esteticii. comparația ta cu ruxandra cesereanu mă bucură, dar textul a fost un joc, eu nu scriu de obicei așa, dacă aș începe îmi va fi frică să postez pe agonia și în genere să fac publice trăiri sau invenții intime. george, abia acum înțeleg problema mea în texte, că definesc prea des sau mai mereu. e greu să trec de bariera asta, este sigur involuntară, nu-mi propun să schimb ceva la mine, scriu pur și simplu, e vorba de gândire, per ansamblu nu pot modifica prea mult. știu că ești trist pe tema asta și îmi spui mereu, dar nu am ce face. va multumesc | |
| = absenta punctuatiei | GHERMAN ADRIAN [31.May.09 18:27] |
| ingreuneaza/incomodeaza lectura. Am incercat cateva randuri, dar am renuntat. Am mai spus: poezia este o scriere de dimensiuni mai mici. Cand autorul revarsa genialul (scrisorile eminesciene) e alta problema. | |
| = Cam off topic | George Pașa [31.May.09 18:38] |
| Carmen, eu chiar am spus ce am văzut, era o constatare, nu un reproș. De unde ai ajuns la concluzia că nu-mi plac definițiile poetice, când și eu le utilizam frecvent până de curând. Înțeleg, totuși, văzând și răspunsul tău de la textul pe care l-am apreciat cu stea, că nu sunt binevenit cu opinii aici, de aceea îmi cer scuze. | |
| = george | Carmen-Manuela Macelaru [31.May.09 18:40] |
| adrian, da asa este, pe viitor voi reveni george, nu asta am vrut sa spun, esti foarte bine venit si crede-ma vreau sa invat ceva. eu asta am inteles ca la mine ingreuneaza definitiile. mcm | |
| = slab | Anghel Pop [31.May.09 19:20] |
| O adevărată salată de metafore obosite ("orice poem care-mi picură pe sâni"), de clișee de muzică ușoară expirate de prin 1950 toamna ("este inflație de iubire la tine s-a inundat blocul te vor reclama vecinii", "zeama țâșnește peste sânii dureroși de atâta toamnă"), cu greșeli de redactare ("sunt egosită, atunci încep pereții să cadă mine"). O beție de cuvinte delirantă, garnisită cu șmecherii luate de pe net ("sunt femeia iroha un ABC" - vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Iroha - IROHA commonly translated as "ABC's"), cu metafore deja uzate în poezie (vezi "orașe întregi se prăbușesc sub pleoapele mele", comparativ cu "Orașul de sub varul pereților" de Vulturescu, etc, ș.a.m.d.). Truisme care nu comunică nimic, nicio senzație răsturnătoare de perspectivă: "este greu de scris despre realitatea ce-mi trece printre degete" (da, și?), "primul venit va fi primul iubit care-mi va trece printre coapse febril" (la toți e la fel, altceva?). Absurdități temporale: "inventez REPEDE un pod să mă arunc de pe el în ziua URMÃTOARE". "Sunt femeia" se repetă de nu mai puțin de 7 ori, ceea ce arată lipsă de inspirație, sau a bate apa în piuă pentru nimic. Dar autoarea nu se satură de săpăturile astea arheologice în sine, așa că mai adaugă: "sunt un manuscris, sunt femeia care-mi deschid corpul, sunt un fel de fantomă, sunt amorțită, sunt egosită". Definiții clișeistice ("sunt femeia cu ochi de pisică, de cucuvea, cu delfini", și tot așa, puteai continua cu scorpion, elefant, girafă, nu aduceai nimic nou în context. "se deschid niște porți numai ale mele numai ale mele" Avea rost repetiția "numai ale mele" în context? Nu. E doar umplutură. Autoarea încearcă dicteul semiautomat, și o face prost. "am pe ochi o membrană în plus este o anomalie de la naștere" Recită asta. Ascultă-te. Îți sună bine "este o anomalie"? Concluzie: scriitură obosită. Și care obosește și cititorul ce a avut răbdarea să parcurgă acest delir apotropaic. | |
| = . | Liviu Moraru [31.May.09 19:53] |
| adevărul este că acest text obosește cititorul dar există și poezie în el. și nu puțină. în ansamblul lui reușește să spună ceva și e foarte important. mă irită faptul că nu e tăiat și acesta este tot un motiv de oboseală... e scris pentru tineri energici, care au chef de munci suplimentare. iar chestia de la sfârșit cu coapsele e foarte feminină, tipic feminină. el nu mai poate de ciudă, își va face sepucu... :D | |
| = un poem foarte interesant... | ioana matei [31.May.09 21:18] |
| în care femeia (parcă!)...își strigă...(paradoxal)...absența?... | |
| = eu nu | Călin Sămărghițan [01.Jun.09 00:19] |
| Eu nu pot citi că n-are punct. Am rezistat vreo 5 rânduri. Și voiam să pun de un workshop. Îmi pare rău, nu mă pot pronunța. Dar promit că am să o comentez pe Carmen altădată. | |
| = . | Petru Teodor [01.Jun.09 01:05] |
| remarc: - o formă nouă de poezie (fără punct, fără virgulă - aproape delir ritualic); drept minus - nu există împărțire a textului, aparent fără-cap-fără-coadă această poezie obosește; dar în literatura forma nu este una nouă - a fost chiar o formulă plină de succes; ceea ce mă aduce aproape de critica 2 - poezia tinde prea mult spre textualizare, lăsând cititorul să-și taie propriile versuri; interesant, dar oare încadrarea în spațiul poeziei este una corectă - trăire, chiar fără rimă, dar spațiul respirației interioare, dar muzica și contrapunctul final (?); pare un colaj de imagini la o trecere superficială peste text; - forma aceasta de poezie poate fi folosită asupra unui text dialog, nu descriptiv (sugestie), iar variațiile "sunt femeia" pot cuprinde gesturi ermetice (de ce nu apotropaice? :)), amestecnd eroticul cu simbolul, astfel inct sá rezulte o tulburare ce sa te acapareze in acet delir (altá sugestie); - drept sá spun ce am vázut in text mi-a plácut prin prisma faptului cá ma face sá simt femeia din spatele cuvintelor; dar ce ar fi putut fi mi-a plăcut mai mult decât ceea ce este. cu prietenie și respect, pt. p.s.: domnule Anghel Pop, comentariile dumneavoastră îmi plac, apreciez răbdarea de care dați dovadă și spiritul critic-analitic, dar aici, inafară de două observații foarte bune, restul mi se par remarci răuvoitoare; textul are valoare (mi-ar fi plăcut să aibă mai multă valoare), aduce mai mult cititorul către "delirul" feminin, nu credeți; dar ce delir (!). | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [01.Jun.09 09:25] |
| anghel, sunt femeia cu ochi de caracatiță, ca să ma inspir din textul tău pentru copii "crăciunul domnului x", păcat că nu poți fi bărbatul "cucuveu", și-mi rezerv licența poetică la fel de bună pentru guinness book ca și caracatiț. liviu, finalul este banal recunosc, dar are efect. nu am scris textul pentru celeritate, pur și simplu se poate citit și fără semne de punctuație, nu e nimic nou, e chiar ultrafolosită tehnica. ioana, absența din mine, da, uneori locuiește altcineva în mine și eu nu mai sunt. călin, trebuie să te bagi singur la offtopic pentru că nu ai comentat la text, tu singur spui "nu mă pot pronunța"; în altă ordine de idei, dacă veneam la tine la cenaclu nu numai că mă puteai citi și fără semne de punctuație dar îmi făceai și un comentariu apologetic de abia susținea softul pagina pe ecran, ești subiectiv, extrem de subiectiv. petru, mă bucur că pe această pagină sunt oameni ca tine care țintesc esența și părțile slabe, iau aminte. am să mai recitesc câteva comentarii din care am de învățat. vă mulțumesc mcm | |
| = obositor | Andreea Samsher [01.Jun.09 10:58] |
| şi fiind ultrafolosită tehnica, ai zis hai s-o folosesc şi eu aşezarea asta n-ajută deloc textul, dar ascunde oarecum lamentaţiile, nonsensurile şi toate minusurile autoarei ai câteva imagini f. puternice, însă nu salvează nicidecum textul | |
| = Domnule Petru Teodor | Anghel Pop [01.Jun.09 11:30] |
| Domnule Petru Teodor, dați-mi voie să vă corectez: pluralul de la "remarcă" nu este "remarci", așa cum scrieți, ci "remarce". REMÁRCÃ, remarce, s.f. http://dexonline.ro/search.php?cuv=remarca Și nu sunt remarce "răuvoitoare". Pur și simplu Măcelaru scrie extrem de prost, de căutat, de artificial, și orice text al ei poate fi demolat cu ușurință. Textele ei sunt doar făcături, încropeli, e evident travaliul de a căuta un stil, în detrimentul exprimării libere, naturale. Se centrează pe cuvinte, nu pe stările din spatele lor, astfel încât toată energia creatoare se cheltuiește pe metafore uzate. Este un simptom al oboselii poeziei actuale. Poezia ca gen literar a obosit, e pe moarte, agonizează, oamenilor nu le mai pasă de ea, și poeți ca Măcelaru se zbat să mai scoată ceva din asta, cât se mai poate. Scriitură forțată, de genul: "uitați-vă la mine cum sucesc cuvintele, sunt poet, așa-i?" Faptul că vă place așa ceva, faptul că socotiți tehnicile astea fumate drept "o formă nouă de poezie" e relevant. | |
| = cospsele febrile ale delirionismului | iarina copuzaru [01.Jun.09 11:40] |
| Forma în care e scris poemul e pe placul meu. De altfel, nu e nouă, iar dacă o citiți cu atenție pe Ruxandra Cesereanu, puteți pătrunde-n universul manifestat al delirionismului, unde formele de expresie se dăltuiesc în imagini ale eului -aglutinate-n structuri metafzice. „Pentru că delirionismul este și tehnică, dar și stare aproape de transă; și schismă, dar și breșă de unire cu circuitele lumii, tocmai prin sciziune, frîntură, ruptură. Prima trăsătură a delirionismului ar fi, deci, clivajul. Tehnic vorbind, se înțelege că este vorba despre o ruptură atît la nivelul epicii (poveștii), cît și la acela al imaginii. Dar clivajul presupune alunecare, iar acest fapt este esențial. Imaginile nu se rup pur și simplu unele de altele, ci se frîng alunecînd unele peste altele, amestecîndu-se. Este un cocteil fierbinte, fără gheață, sulfuros” (Ruxandra Cesereanu). Dar în cazul acestui poem, din păcate, nu găsesc forța necesară a reprezentărilor și a susținerii acestei dezvăluiri de relații care compun lumea și, mărturisesc, sunt de acord cu observațiile lui Anghel. Nu vreau să supăr pe nimeni, doar am văzut că se tinde spre un discurs-delir și m-a incitat tema. Carmen, o să mai trec pe aici și sunt convinsă că la următoarele poeme o să existe o consumare de și mai multe sensuri și o conectare mai mare la tine însăți și la redefinirea lumii -în generalul, dar și în poeticul ei. | |
| = pentru editori | Carmen-Manuela Macelaru [01.Jun.09 11:41] |
| comentariul lui anghel pop de astăzi 1 iunie 2009 nu este la text, vorbește despre texte în general și despre mine ca autor, vă rog să îl puneți offtopic. mulțumesc mcm | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [01.Jun.09 11:52] |
| andreea, care sunt minusurile autoarei? dacă nu poți vorbi despre text nu vorbi despre persoana mea. iarina, ești cunoscătoare a fenomenului, mă bucură părerea ta. vă mulțumesc mcm | |
| = CMM-aplomb | Nache Mamier Angela [01.Jun.09 14:01] |
| poeta viziteaza cu aplomb locurile memoriei,ale unei introspectii feminine acest text,între poezie si proza este o cautare inovanta în raport cu limbajul autoarea elibereaza un dinamism ,se dezlantuie ca si cum resimte un decalaj nesatisfacator între lentoarea limbajului obisnuit si viteza de gândire ,suprapune deci senzatiile care -i trec prin trup si suflet mixându-le suntem în fata unui autor care cauta sensuri în toate directille si în toate sensurile,cauta forma cea mai fidela de a reproduce o densitate interioara | |
| = contrapunct | Petru Teodor [02.Jun.09 09:39] |
| * remarcă, remarci s.f. (conform Noului Dicționar Universal al Limbii Române, Ediția II, Edit. Litera Internațional, 2006, p. 1205); remarc o ironie aruncată cu umor acest "remarce" - mi-a plăcut, sincer; apoi am verificat și am râs mai tare; mai ales atunci când verifici în cărți mai vechi, găsești ceva de genul: remarcă, remarce, s.f. Observatie, constatare; nota, insemnare. - din fr. remarque (Academia Romana, Institutul de lingvistica "Iorgu Iordan",DEX. Dictionarul explicativ al limbii romane, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998, p. 913). * contrapunct - poate fi o nouă formă de poezie, cu mici ajustări stilistice - cam asta am zis eu în comentariul de mai sus referitor la poezie, nu, domnule Anghel Pop (?) ("mi-a plăcut acest_text_prin prisma faptului că mă face să simt femeia din spatele cuvintelor; dar ce ar fi putut fi mi-ar fi plăcut mai mult decât ceea ce este"); citiți cu atenție comentariul dacă vreți să mă combateți; altfel - eu consider poezia mai vie decât oricând, o evadare din cotidian, iar, uneori, o formă de-a trăi; alteori - doar o simplă minciună; aici, în acest text mai este de lucru, dar asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm totul și să pornim de la zero; este un punct de pornire, nu (?); dreptatea nu trebuie folosită în sensul distrugerii, ci doar în cel al corectării; nu uitați că pe acest site nu sunt doar entități virtuale, ci în spatele lor se ascund ființe; de aici răutatea comentariului - de a da in cineva încercând să-l demoralizezi, fără să-l ajuți sau să-l corijezi constructiv; ori, din câte îmi amintesc, aici suntem într-un atelier mai mare, unde apelăm la ajutorul celorlalți pentru a ne corecta orbirea; problema nu este doar a dumneavoastră, este o problemă a multora dintre agonici. același, pt. | |
| = Domnule Petru Teodor | Anghel Pop [02.Jun.09 14:22] |
| Vă mai explic, ca să mă înțelegeți: problema autoarei de față, Măcelaru, este că scrie prost și nu acceptă comentarii negative. Să vă explic de ce scrie prost: pentru că e preocupată de CUM spune, nu de ceea CE spune. Pentru că tot textul de mai sus este o bolborosire centrată pe sine, într-o defulare narcisistă ce tinde spre solipsism. Măcelaru scrie prost pentru că în loc să-și pună sufletul în cuvinte, se ascunde după cuvinte. Ce mă interesează pe mine, ca lector, că autoarea se descrie drept "sunt femeia plină de golfuri în piele sar delfini"? Asta e o imagine de carpetă de perete. Ce ne interesează pe noi că autoarea "este egosită", că îi place nu știu ce? Unde atinge asta fondul universal, care sunt punctele de contact între experiența ei umană și apercepțiile noastre? Ea brodează un goblen aici, și o face chinuit, colând tot felul de elemente eterogene, iroha, șoareci, tencuială. După ce ai citit Ianuș și Sociu, să te mai întorci la așa ceva e ca și cum te-ai reîntoarce cu 50 de ani în urmă, cu o mașină a timpului. Pe vremea când poezia era boită cu un strat gros de făină. Ca o dizeuză de șantan. Și mai lăsați-mă cu acuzele de răutate. Dacă nu vă convine critica nemiloasă, acuzați criticul de răutate. Ca să mă înțelegi mai bine, amintește-ți cum era Andrei Gheorghe când modera "Lanțul slăbiciunilor". Așa sunt și eu. La recitire! | |
| = ”Eu te ador cu moartea în suflet” | Iolanda Bob [02.Jun.09 15:51] |
| imagini dense, trăiri ”pe avarie”. greu de acceptat stările tulburătoare, nu mă mir că pe unii îi șochează :) felicitări pentru intensitate. seamănă cu filmul câștigător la cannes 2009... | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [02.Jun.09 16:57] |
| angela, așa este angela, introspecție feminină, și mă bucur că în fiecare zi pot găsi noi locuri pe care nu le-am vizitat, singură sau de mână cu iubitul meu. de exemplu astăzi sunt "femeia refugiu pietonal, dacă plouă nu deschide umbrela, eu sunt lângă tine". teodor, ești pe front, văd că ai cască, arma la brâu, îți duc eu mâncare și apă ca ana lui manole:) anghel, sunt femeia cu ochi de caracatiță, ca să ma inspir din textul tău pentru copii "crăciunul domnului x", păcat că nu poți fi bărbatul "cucuveu", și-mi rezerv licența poetică la fel de bună pentru guinness book ca și caracatiț. iolanda, trăiri pe avarie, e nemaipomenit cum ai spus, văd că e între ghilimele, ai pus așa pentru camuflarea înțelesului sau aparține altcuiva? serios, e titlu de carte. mi-a plăcut mult. tu avei texte delirant-surpinzătoare, să faci unul, că erau nemaipomenite. vă mulțumesc mcm | |
| = personajul omniprezent se anchetează pe sine :) | Iolanda Bob [02.Jun.09 17:12] |
| mcm l-am pus in ghilimele să nu te superi, să nu te simți jignită de sugestie, deși știu sigur că tu faci distincția între personaj și autor :) imi aparține titlul, ți-l dăruiesc... :)) eu nu prea mă mai topesc după sinceritatea poetică, cel puțin aici e penibil să mai încerc să scriu despre mine :) ne mai giu(di)căm oleacă și noi cu cuvintele celea impenetrabile... :) încă scriu din plăcere. | |
| = iolaaaaaaaaaaaaanda | Carmen-Manuela Macelaru [02.Jun.09 21:01] |
| să mă simt jignită? glumești nu? departe de mine, pur și simplu mi-a plăcut și credeam că aparține cuiva din cauza ghilimelelor și am zis să întreb ca să-l citez dacă va fi cauzul. mă bucur de cadou, trăiri pe avarie, uite o să fac un text pe tema asta, deși cum ai sugerat trăiesc zilnic pe avarii și e amuzant, nu asta e tragedia, tragedia e că nici eu nu sunt sinceră poetic, pentru că până la urmă e un nonsens, poezia își pierde din înțeles. e ca și cum aș spune "azi am fost la film și într-o groapă din fața cinematografului mi-am rupt un toc", nu mă reprezintă chiar dacă este așa, eu aș spune:"azi am fost la film și pe drum am trecut printr-un trecător după câțiva metri i-am simțit inima pulsând în palmă, atunci a început să ruleze pelicula". te mai aștept | |
| = comentariu la...un comentariu interesant... | ioana matei [02.Jun.09 21:20] |
| da, cred ca iolanada are dreptate...de cate ori femeia devine un...personaj!... | |
| = re/iolanda si ioana | Carmen-Manuela Macelaru [03.Jun.09 12:07] |
| iolanda, răspunsesem încă de aseară, pe pagina mea am numele comentariului dar văd că aici nu apare, probabil de la defecțiunea tehnică. deci, nu am de ce să mă simt jignită, ești tu delicată, îmi place să trăiesc pe avarii, așa ar fi totul banal, fad. mulțumesc pentru titlu am să-l folosesc. știu din scrierile tale că sinceritatea poetică nu te prinde foarte bine, recunosc pe mine deloc, până la urmă poezia trebuie să aibă un limbaj artistic. este ca și cum aș scrie "azi am fost la film/ m-am izbit de un trecător/în fața cinematografului mi-am rupt tocul într-o groapă", real dar fără mesaj, așa că mint puțin și uite ce iese "azi am fost la film/ pe drum m-am izbit de un trecător/ după câțiva metri i-am simțit inima pulsând în palmă/ atunci a început să relueze pelicula". ioana, personajul rar are legătura cu femeia, sincer chiar mi-ar plăcea să îmi sară delfinul ala prin piele, când aș merge pe magheru s-ar ascunde sub bluză. mcm | |
| = către domnul cenzor Sămărghițan | Alberto M. Popesco [06.Jun.09 02:30] |
| 1. nu scrie nicăieri în regulament că un text premiat nu se poate modifica ulterior 2. domnul Radu Herinean vă poate confirma acest lucru, chiar dânsul s-a oferit să-mi reposteze un text de al meu de la recomandate după ce eu l-am modificat 3. vă rog să nu mai vă ștergeți comentariile, dați dovadă de neprofesionalism 4. eu mi-am modificat mai multe texte după ce au fost premiate, vă rog să fiți la fel de dur cu ele 5. sper să nu mi-o luați în nume de rău și să mă vânați pe site pentru că v-am atras atenția amical | |