Comentariile membrilor:

=  ne scapa ne scapa	ionela chiru [11.May.09 13:13]
mai cuin in oglinda ma prinde filmu' parfumu' iute "în oglinda asta sunt păsari uscate și urme de apă și urmele nu duc nicăieri" uite de asta te iubesc io atat de mult pe tine ca uneori cand te citesc imi vine sa plang bre
=  .	Ela Victoria Luca [11.May.09 13:14]
textul acesta s-a născut revoltat. între lame. și nu știi când trec prin tine. le simți efectul la final. cumva prea pus accentul pe. dar pesemne este ca în natural born killer (exagerez și eu acum un pic cu trimiterea asta). oricum, ai creat un fel de atmosferă doors, ori așa am auzit eu "zgomotul" din spatele cuvintelor. mesajul parcă ar fi: "de viață scapă cine poate" rog corectează: păsare, trageam, deja-vu, largi in... adică tot ce mai este de corectat.
=  the clock says it's time	alice drogoreanu [11.May.09 13:39]
eu zic să nu plângi ionelă fă ceva orice o trăznaie da' fă ela știi e o fază în girl with a pearl earing când ea toacă felii mărunt mărunt fără de grabă tot felu' de un zgomot ritmic într-o tăcere imensă pasajul ăla îl știu în urechi și-n cap - sună sec când stai față în față cu tine și mâinile pot face ceva separat de minte o mecanică în care te tai în bucăți desparți și feliezi fără milă timp amintiri imagini senzații - un sumum - o bucătărie monstruoasă al cărei sens e activitatea acțiunea în sine am corectat însă vezi aici e " mâneci largi in și manșete" e in nu în
=  Alice	cordeanu iulia [11.May.09 15:17]
sunt ametitoare imaginile, se succed fara sa/ti lase timp sa te dezmeticesti, o poezie-revolta cum numai tie iti poate reusi undeva se ghiceste dezamagirea si o ironie ascutita..ca o lama stii cum e...eu am simtit ce spui tu.. dar tu ai reusit sa scrii despre asta
=  *	Andrei Trocea [11.May.09 16:02]
te dezmeticesti cam greu dupa ce citesti. mai ales ca, desi puternic individualizat, poemul se lipeste de cititor si-l musca de grumaz pana-l tranteste. violent si alunecos ca pielea sarpelui. punct. At
=  bois de...	Tudor Cristea [11.May.09 22:11]
"bois de bologne" - e un joc de cuvinte sau era vorba (cum ar fi fost să fie) despre Bois de Boulogne?
=  .	Mihai Constantin [11.May.09 22:12]
e pe felie poemul, mi-a plăcut mult. mi-a plăcut mai mult ca alte txte de-ale tal din ultima vreme. ăsta e mult mai sec și mai fluent, spune mai simplu ce spune & e mai impactant, gen. tocmai am re re citit bukowski pe veceu - după ce am venit în casă acum 10 minute mort de oboseală făceam pe mine efectiv & eram cu capul făcut calendar de la corectura a vreo 90 proiecte de anul 2 care mai de care mai crtinuțe într-un sens bun (sau rău) începând de azi-dimineață fără pauză de prânz (am mâncat o pară tpată ziua, simt că mor...) doar 2 pauze mici de pipi & un telefon la maică-mea, gen - și acum când am deschis comp. & am citit textul ăsta al tău, alice, parcă e în continuarea textelor ăstuia, în sens (f.) bun, adică. are cursivitate, koi & alte alea. dar deja mă repet, cre că e de la oboseală
=  Hibrid	GHERMAN ADRIAN [11.May.09 22:24]
de romanisme si englezisme. Mai multe romanisme. Exista potential de predominare a englezismelor. Din el, poti extrage seva superficialitatii. CLARIFICARE Nietzsche Stiinta voioasa" HUMANITAS la pagina 110 zice asa: Discipolii lui Schopenhauer "La contactele dintre popoarele civilizate si barbari se vede ca in mod regulat civilizatia inferioara preia de la cea superioara in primul rand viciile, slabiciunile si sxcesele acesteia, apoi simtind ca asupra sa se exercita o seductie, sfarseste prin a se lasa inundata etc" ramane la latitudinea dumneavoastra, demersul viitor.
=  n-aș vrea să adaug ipoteze în mod inutil...	Alin Pavel [11.May.09 23:01]
... dar parcă simt un șuierat ascuțit în urechi parcă simt un zbucium între ființă și neființă lehamitea de lucruri lipsite de sens de conținut o alergare cu pumnii strânși către centru către adevăratul centru
=  la latitudinea mea of cors	alice drogoreanu [12.May.09 11:27]
iulia bănuiesc eu că mulți stăm rupți în oglinda din baie într-o greață imensă muți andrei atunci n-ai decât 2 alternative să te scuturi sau să te iei la trântă cu monstrul tudor inițial era așa cum ai spus un joc de cuvinte apoi văzând observația ta m-am gândit că e prea mult pt poemul ăsta să mai bag și un joc de cuvinte și să nu-l susțin mai apoi așa că am corectat mulțumesc me high „tocmai am re re citit bukowski pe veceu - după ce am venit în casă acum 10 minute mort de oboseală făceam pe mine efectiv & eram cu capul făcut calendar de la corectura a vreo 90 proiecte de anul 2 care mai de care mai crtinuțe într-un sens bun (sau rău) începând de azi-dimineață fără pauză de prânz (am mâncat o pară tpată ziua, simt că mor...) doar 2 pauze mici de pipi & un telefon la maică-mea, gen - și acum când am deschis comp. & am citit textul ăsta al tău, alice, parcă e în continuarea textelor ăstuia, în sens (f.) bun, adică. are cursivitate, koi & alte alea. dar deja mă repet” eu zic meștere că asta e un poem u know? ghermane ce te joci ? triburile? alin cam pe acolo(mai puțin ființa și neființa că n-am vreme să calculez acum finețuri de genu’ asta) pentru că statul pe loc omoară cu zile
=  .	Petru Teodor [12.May.09 12:09]
hai să trecem cu degetele prin această poezie... cu acele degete-muguri. aș fi fost primul care lăsa un comentariu la aceasta poezie, de nu apărea recomandarea ei. este o poezie de dragoste ce-mi place teribil. de ce de dragoste? hai să vedem: "în oglinda asta te-am văzut pe tine / [...]te-am văzut în comă / și trăgeam de tine să te țin în picioare mă / să pui dreptu' înaintea stângului mă / și era frumos /[...] mă / și parfum // un parfum iute scris subțire cu déjà vu nevroze / și tot restul" oare nu asta este o declarație de iubire către viață, cu toate beteșugurile ei? nu este viața oare aici: "în oglinda asta sunt păsări uscate și urme de apă și urmele nu duc nicăieri [...]"? "te-ai răsti dar n-ai cui / ai rupe ai sparge și n-ai ce alice ai șmotrui furios da' n-are sens / ai trânti ușa da' ai scos-o demult din balamale pentru cât mai mult aer / te proptești de chiuvetă mușchii zvâcnesc și-n oglindă e cineva" - cine-i acest cineva, tu, profunzimea ta, ce-i cu aceasta strălucire măruntă ("wrinkle wrinkle little star"); acea senzație "că îți scapă ceva", el este (sau ea, cum vrei; el privit de dincolo), dar amestecat, aproape pierdut printre nimicuri, tocuri și alte cele. "aș vrea să fi simțit și tu asta" am simțit, alice (cea din poezie), am simțit; și mi-a plăcut teribil; și-o văd ca pe-o poezie de dragoste; un soi de strigăt de-a indepărta toate cele aruncate la fiece colț de stradă, de pe cel murdar, oropsit, uitat. cu respect, pt.
+ "o cam", și-am rânjit!	Adrian Firica [13.May.09 00:28]
Alice, tocmai voiam să te laud pentru versul: „tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tăăăum” (cu obiecțiunea că trebuia să ortografiezi: tâmtâtîtâmtâm, tâmtâtîtâmtâm, tâmtâtâtâmtâm tăăăum!), pentu că pare rupt din realitatea începutului formalităților trecerii în revistă a Gărzii Palatului, ori rupt din realitatea stârșitului formalităților trecerii în revistă a Gărzii Palatului și e păcat să nu-l onomatopeizezi desăvârșit, dar, dându-mi seama că Occam a fost un minimalist (așa sunt denumiți acum unii care gândesc și se exprimă ca el!) și urmând unele sfaturi culese de prin comentarii îți sugerez să schimbi titlul, să spui: lama lui „O Cam”, pentru că s-ar potrivi de minune cu restul versurilor. apoi mă întreb, în neștire: de ce a scris Occam în latinește, câtă vreme avea engleza „la bază”? – limbă a unei civilizații dezvoltate, nu glumă! – de ce n-o fi scris în „egiptește”, că musai știa că „egipteasca” fusese limba unei culturi ce „avansase” mii și mii de ani? mai fă (tu, te rog!) și sacrificiul să traduci astea: „flower power”, „sintetizatoare”, „taylor woodrow”, „willoughby”, „taylor”, „bois de boulogne” (ca să înțelegem dacă e vorba de un tufiș, de o pădure, de un parc, sau de un loc de plimbare istoricește consacrat) și „déjà vu”, ca să n-avem senzația aia de „déjà vu” și să nu ne scăpăm spunând că acest „déjà vu” are și sensul de „gândire cu premeditare”, așa cum pricepuții o spun. în rest, poemul e trist, mai trist decât un fluture care a nimerit în baie tocmai când era becul aprins: „...te-am văzut în comă și trăgeam de tine să te țin în picioare mă să pui dreptu' înaintea stângului mă și era frumos era un bulevard ...” ar mai fi de neiertat este acest vers pervers: „chestii simple jumătăți de gesturi provizii ordonate alfabetic”, pentru că denotă obediență față de Occam, bietul de el! ne-o cam tăiași cu lama, ca să zic așa ...: „... plus senzația că îți scapă ceva”
=  ”Workshop de recomandate”: Alice Drogoreanu - ”lama lui occam”	Călin Sămărghițan [13.May.09 15:22]
Titlul poeziei este acaparant și ești convins din start că vrei bilet la acest film. Încă de la prima scenă nu ești dezamăgit, căci se intră direct în subiect fără alte ocolișuri. Amănuntele, deși mărunte, se înșiruie logic: tunel, mâneci, manșete, coliere. Sintetizatoare. O atmosferă destul de psihedelică dar în acord cu tensiunea interioară acumulată, care parcă nu are încotro să se reverse. Oglinda (of, iar, simbolistica asta a oglinzii!) e singura care aruncă un feed back demn de a fi receptat: aproape îți cântă în față ”wrinkle wrinkle little star”. Ce poți face? Cut! Începe alt film, dar tot de la oglindă. ”Păsări uscate”, ”urme de apă” care nu duc nicăieri. Se pare că reflecția oglinzii încă funcționează. Oglinda ca terapie. Dar este și momentul în care nu mai știi precis dacă te vezi pe tine însuți, sau nu vezi decât tot acel lung șir de ”enduri”, ”pământuri disperate”, ”jumătăți de gesturi” etc. Salvarea? Ei bine: rânjetul. În toată strofa a doua alarma psihedelică a primei strofe se interiorizează și se revarsă cu generozitate, rânjindă înspre propriul sine. Iar dacă nu se revarsă, îți amintește ca nu cumva să uiți. ”Tâmtâtâmtâtâm”! Exact la timp. Secvența a treia este cea cu ”el”. Deja eliberată de încorsetări, reflecția se transformă în retorică. E o parte mult mai dinamică și mai colorată și chiar cu un ”iute parfum”. Se pare că evadarea poetei, hai să spunem din oglindă, se realizează prin ”el”. El e foarte apropiat, parcă te-ar putea auzi, îl poți lua de revere și îi poți spune ”mă”. Tăietura a patra, chiar dacă e ultima, pare a ocoli de departe happy end-ingul hollywoodian. Care există, totuși, îndrăznesc să spun, dar e mult mai subtil. În partea a patra suntem martorii unui transfer afectiv de senzații, fără a ști însă cine are prioritate asupra cui. Amestecarea osmotică a acestor senzații ultime, chiar haotice, chiar ”psihedelice”, ne arată cum cele două personaje-tipar comunică. În fața oglinzii, chiar dacă unul vrea ca celălalt să simtă la fel, sentimentul comun trebuie să fie chiar și cel al lipsei. Senzația că ”îți scapă ceva” depășește tiparele oglinzii de la început(ul filmului), sparge oglinda, întinzând mâini dincolo de ea. Explicabilitatea nu trebuie să treacă dincolo de necesitate. E o lamă subțire care taie realitatea în două. O lamă despicând oglinda. Nu de-a latul ori de-a lungul, așa cum ar fi normal, ci pe grosimea ei. O singură lama poate face așa ceva: lama lui occam.
=  stop cadru: ma numesc geniu	Adam Rares-Andrei [13.May.09 19:22]
iata-ma indrum spre.... si brusc sunt luat nu stiu de cine, nu stiu unde, dar sunt dus departe, cu tot cu mine si cu tot cu frica si curaj. pe pamant stiam ca asta se numeste viata de dupa moarte, dar parca e altfel - Dumnezeu ma ia de mana, dar nu asa cum stiam eu , ci ma duce acolo unde sa ma vad fara sa fiu filmat si inregistrat: in oglinda asta parca m-am mai uitat... ma mai tine minte? pe mine ma reproduce? stai calm, esti aproape..nu e vis si te trezesti din el, e perioada aia cand te inrosesti la fata si zbieri de dureri de burta si faci alta decat ti se spune: esti indragostit. In oglinda asta nu vad chiar lucrul asta, dar eu stiu si-am ascuns fata de oglinda. Pas cu pas ma apropii de casa: am senzatia ca imi scapa ceva.
=  workshop sau apologie	Carmen-Manuela Macelaru [14.May.09 11:59]
Cel mai mult mi-a plăcut șirul lung de enduri, este original.Autorul are aptitudini de constructor de poezie, acest lucru mai reiese și din: "un tunel ipotetic mâneci largi in și manșete trasee lungi de coliere flower power sintetizatoare ceva". Păsări uscate mi-a amintit de "păsări de lut"(Eugen Cojocaru, în poemul "Spre sudul cu oaze"). Poemul nu ar fi trebuit să intre la atelier, deoarece este bine scris, captivant, lasă semne de întrebare atât cât să stârnească interesul. Workshop ar fi însemnat ca trebuie reparat ceva la el ici colo, dar de unde aici workshopul își pierde din valențe numindu-se apologie. Astăzi workshop = apologie. aștep și mâine. mcm
=  gândirea cu premeditare	alice drogoreanu [15.May.09 13:45]
petru mie îmi place fără vreun rezon anume chestia asta: să mori rănit din dragoste de viață e atât de vetustă de prost înțeleasă și de răsbătută încât chiar iubesc viziunea de murit la modul ăsta îmi imaginez cum poți cădea secerat de aer de șosele de soare de claxoane de ulii razant peste câmpuri de propriul suflu en fin ce să înțeleg din fraza aia că ai fi fost primul dacă nu apărea recomandarea ei?te-a ținut cineva ? sau preferi să aștepți mai întâi să vezi cine se înfige? adrien semeni cu starostele ăla maestrul ceremoniilor informaționale ale papei- protectorul lui occam - numai tu l-ai păzi pe “defect” nu l-ai da nici mort pe mâna conciliului de tradus nu pot să traduc nimic ar fi culmea să traduc alea sau sincopa unui déjà vu care déjà vu ca expresie în sine are un sens formidabil așa mi-a spus mie cineva că e ca atunci când plănuiești ceva și chiar se adeverește că așa este călin aș spune doar că nu există happy-end ci doar un lung șir de enduri ca terapie gen descurcă-te cum poți dacă n-ai sabie folosește lămâia :) rareș am senzația că-ți scriai o poezie ceva și nu știu de ce și per che carmen păsări de lut mie nu-mi spune nimic tocmai că lutul se fărâmă ajunge praf lutul în general nu-mi spune nimic
=  confuzie	Adam Rares-Andrei [15.May.09 17:36]
nu draga, era un mod d a-ti arata cum am simtit eu poezia ta... poate am gresit.
=  .	Petru Teodor [15.May.09 17:59]
nu. am citit-o înainte de a fi recomandată. și mă pregăteam să scriu (adunam gândurile; eram chiar foarte entuziast). dar apoi a fost. ceea ce m-a făcut să ies din scenă. pentru că mă stradui sa nu comentez textele reco'. decât de se simte nevoia de contragreutate. ori aici nu-i nevoie. a fost un semn. cam atât. cu respect, pt. p.s.: sper să rămân asemeni; de nu, folosește lama asta odata! ( :) )
=  cam așa	alice drogoreanu [15.May.09 18:43]
bine dragă rareșe petru rămâi asemeni nu pentru mine pentru tine iar pentru asta nu-i nevoie de lame
=  alicei drogoreanu [neverending ]	Cristi Milop [26.Jun.09 08:57]
Redactează : "mâneci largi in și manșete trasee lungi"= "mâneci largi în și manșete lungi"!
=  nu redactez nimic	alice drogoreanu [26.Jun.09 09:31]
și știi de ce? pt că nu citești mai e obsevația asta mai sus și e in(pânză , textură de in) nu în wherever, altceva?
=  tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tăăăum	Cătălin Al DOAMNEI [04.Jun.10 11:37]
nu știu cine-ar rezista s-asculte în limba română o astfel de redundanță,,poetică'', dar mă rog, sper să ajung pînă la finalul recitalului daca-mi va fi scăpat ceva...