| = Contopirea omului cu natura prin dor | Mariana Rogoz Stratulat [05.May.09 17:32] |
O amintire dureroasă despre ce-a fost demult. Emoționanată ipostaza propriei identități ca cireș. Transferul atributelor umane către pom atrage atenția și prin subtilitatea trăirii sentimentului de regret al trecerii timpului ("au îmbătrânit", "s-au zbârcit"). Finalul poeziei pecetluiește sfârșitul ("cireșul meu bătrân") prin integrarea în circuitul continuu al naturii ("clei dulceag printre riduri"). | |