Comentariile membrilor:

=  pe câmpul păpădiilor	Maria Prochipiuc [18.May.06 17:46]
Șobolani albaștri au rolul de a schimba totul la trecerea lor, nu știu de ce tocmai șobolanii, dar ce pot face eu dacă așa a dorit poetul, sunt animale care îmi dau o anumită stare cînd le văd în realitate, aici în poezie, încerc să înțeleg sensul. Câmp de păpădii, șobolani și apoi o ploaie de fluturi, și asta se întâmplă după trecerea lor. Ce îmi place foarte mult de aici și de asta m-am oprit să comentez sunt versurile: o ploaie de fluturi cu ochi lichizi transformau cerul într-un fel de oglindă cu mii de aripi ce reflecta pământul în care îmi înfingeam uluit degetele - iar finalul dă sensul poemului, când te găsești într-un pustiu și când setea te macină ( poate numai la figurat) poți vedea orice, chiar și acele animăluțe au un sens aici, pe cât sunt de dezagrabile, îl pot face pe visător să reflecte cerului doar frumusetea din inima sa.
=  maria	Lucian Mușet [19.May.06 06:12]
mulțumesc de semn! ai intuit bine, așa cum faci mereu pe texte și de multe ori mă întreb de unde îți tragi energia aceasta cu care te dăruiești comentariilor și articolelor despre cei de aici. da, despre un anumi fel de pustiu e vorba. iar șobolanii sunt aleși tocmai pentru sentimentul acela pe care îl dă vederea lor. de fapt, mă gîndeam la un contrast puternic după plecarea lor și sper că mi-a reușit. cu bine,
=  pe campul papadiilor uluit	nica mădălina [19.May.06 11:28]
uluit - de aici incepe setea, pe nesimtite, chiar nestiute... foarte puternic contrastul intre pe de o parte simbolistica papadiilor, rasturnarea realitatii in culori fara sunete (consecutive nonsalantei trecerii turmei albastre si ploii re-creatoare a imaginii despre realul visat/vazut/trait) si pe de cealalta fixitatea patrunderii in pamant (realul in sine). uitarea setei (cauza a vederii lumii si efect al cunoasterii ei) devine aproape palpabila. precum fluturele zabovind pe o papadie, ignorand vizibile si vazutele dare negre, pret de o inversare a vazului (cer-pamant, ochii lichizi). insa "aproape uitasem"... uimindu-ne, lucrurile se intampla mereu ca prima oara si devin, cred, descoperibile si cognoscibile ca atare
=  Poezie de poezii...Felicitari!	Erika Eugenia Keller [20.May.06 10:00]
'De cate ori il citesc pe Lucian, sunt uimita de economia de mijloace cu care reuseste sa ne dovedesca ca este un extraterestru, sau, mai exact, un poet cu impamantare la cer. Poezie de poezii, domnia sa reuseste sa ma surprinda, cu harul de a depasi bariera dintre pictura si literatura. In antichitate, cand se faceau primele incercari de morfologie a artei, se afirma deseori ca poezia este pictura in cuvinte si pictura este poezei muta. Impresionanta este, in acest tablou suprarelist, rapiditatea cu care se succed cadrele, aducand pe "campul cu papadii" specii atat de diferite: fluturii si sobolanii. Poezia de fata, in lectura mea, este o marturisire despre exorcizarea mizeriei prin lacrima, si reoglindirea omulul acolo unde este teritoriul energiilor necreate. Dupa ce te-ai agatat cu degetele de pamantul cer, parca nu-ti mai este sete, pentru ca oricat ar fi de frumos, oricat ar fi de hidos, ceea ce se percepe prin simturi trece in planul al doilea.> Felicitari poetului si editoruli care l-a recomandat!!!' Felicitari!
=  erata	Erika Eugenia Keller [20.May.06 13:20]
poezie de poezie :) inca odata Felicitari!
=  madalina, erika	Lucian Mușet [22.May.06 11:33]
in primul rand imi cer scuze pentru intarziere. in al doilea, sunt tare placut surprins de semnele lasate aici, chiar onorat. madalina, "contrastul" e printre preferatii mei. merita exprimat si apoi depasit :) erika, analiza ta e mult mai mult decat asteptam eu aici. iar imaginea aleasa e deosebita! va multumesc! cu bine,
=  cum stinge poezia setea	Laura Aprodu [04.Jun.06 21:09]
multă culoare. lichidă. mă și mir că ai uitat de sete. la bună recitire! Eu mă intorc la martini.