Comentariile membrilor:

=  nu imi sta in caracter sa fac asta dar ...	ștefan ciobanu [14.Apr.09 11:56]
de ce a fost(este)ocolita poezia asta de comentarii??? vizite vad ca sunt chiar foarte multe.
=  sacralizare	Veronica Valeanu [14.Apr.09 12:16]
Stefan, e colosal! ai trasat desavarsirea unui cont biologic! Ai inlaturat declinul fizic si ai stiut sa aplici religiozitatea iubirii barbatesti care numai ea singura moare moartea simturilor ca sa le reinvieze prin s a c r a l i z a r e. "Bucură-te iubito mai ai până să mai poți fii văzută doar prin microscop" e miracolul insusi pe care tu l-ai gasit, l-ai rostit si o sa-ti imprumute umbra lui sa te protejeze prin rugaciunea asta. ai instrainat o femeie de toate ecuatiile vietuirii ei, le-ai furat, le-ai spalat cu apa sfintita si i le-ai dat inapoi. i-ai dat inapoi accesul la sfintenie pe care ea nu l-ar fi putut avea altfel, ai mantuit-o. cu toata admiratia mea, Veronica
=  părere	Vasile Mihalache [14.Apr.09 12:21]
Liniștește-te Ștefan, poezia ta e bună, originală, nu excepțională dar bună. Iată ce i-aș reproșa eu , o prea mare lejeritate: "În metrou mă uit de la nivelul înălțimii mele capetele oamenilor par niște boabe de struguri așteptând să se contopească toți în vin să se cunoască să contribuie să ocupe același spațiu"- este un vers forțat, fără sclipiri și mai e și cuvântul acesta: "să contribuie"(?). Mai mult mi-au plăcut pasajele cu "bucură-te!". Cât despre lipsa comentariilor e cam așa- lenea de a dărui cuvinte a devenit cvasigenerală, fiecare așteaptă dar nu primește, nimeni nu dăruiește fără să primească. Nu-i așa că e normal și caracteristic și omenește de înțeles?
=  intoarcerea la sacru	Veronica Valeanu [14.Apr.09 12:35]
eu nu sunt de acord cu antevorbitorul meu. toate pasajele care tin de cotidian au decupaje biblice la cam al 3-lea nivel de interpretare. te uiti prin ele dar au alt filigran daca le tii in lumina. dupa cum imi amintesc eu, un acatist contine (in icos sau condac, nu mai stiu) pasaje narative chiar, din viata sfantului, care sunt apoi transplantate pe descriptiv + pe imn. uite, de ex: "Mama ta uitase obiceiul de a mai avea palme imense iar poza tatălui avea mereu un nimb de praf în jur spre tine veneau păsări în galop aveai o glugă ca o capelă după ce mâncai pâine strîngeai firimiturile întro grămăjoară sub formă de munte pe care visai să ajungi " - linie de descendenta demna de Sang Royal: mama ca o Fecioara Marie putin denivelata pe palierul prezentului, tata cu nimb, pasarile sunt mostenirea genetica sub forma de emanatii spirituale, muntele sfant unde se auto-initiaza cineva prin pelerinaj, etc etc. sa ne intoarcem la sacru, ca forma a literaturii!!!
=  va multumesc	ștefan ciobanu [14.Apr.09 12:37]
veronica, prima oara am zis ca fac o greseala combinand un stil bisericesc cu sentimentul iubirii si cantarea ei. dar mi-am zis ca este tot ceva de la Dumnezeu, chiar legea suprema data de el. multumesc ca te-ai oprit si ai citit vasile, da, la acel pasaj am avut si eu retineri dar m-am riscat. ma bucur ca ai observat punctul slab, asta inseamna in primul rand ca ai citit. chiar incepusem sa regret ca l-am postat aici. nu vreau sa comentez restul, nu polemica vreau. normal ca inteleg.:) ziua buna
=  totusi	Veronica Valeanu [14.Apr.09 12:48]
pai toata poezia de dragoste a derivat din Cantarea Cantarilor... iar pasajul acela e bun. e si liric si conceptual: oameni-boabe de strugure care asteapta o zdrobire divina sa fie transformati in vin de impartasanie.
=  părere	Anghel Pop [14.Apr.09 12:59]
Sunt unele comparații și metafore trase de păr (sternul zboară, vaporos ca un fier de călcat, bag mâna printre coaste), unele greșeli de redactare (un bilețele, întro, să mai poți FII), dar remixul religios își atinge scopul. Nu consider textul o blasfemie, ci o frumoasă declarație de adorație. Mi-a plăcut. Cred că revin pe seară cu un comm mai elaborat, acum nu am timp. P.S. Nu trebuia să fie 9 de "Bucură-te", adică 8 plus aia finală care se repetă? Așa știu. Dacă tot ai făcut acatist, să o faci până la capăt. Poate te-ai temut de lungime, dar sunt unii cărora chiar le face plăcere să citească așa ceva.
=  veronica	ștefan ciobanu [14.Apr.09 13:01]
da, comparatia cu boabe de struguri am pus-o pentru simbolistica pe care o au strugurii. poezia ca arta sacra, da, e un vis frumos. ca sa devina realitate trebuie sa devenim noi altceva, mai aprte. iar da, arta sacrului include sicotidianul, vezi eliade. naratia vietii sfantului pt care se face acatistul este inclusa in icos, lucru pe care l-am respectat intocmai dupa cum bine ai observat. multumesc mult pentru revenire.
=  veronica	ștefan ciobanu [14.Apr.09 13:02]
da, comparatia cu boabe de struguri am pus-o pentru simbolistica pe care o au strugurii. poezia ca arta sacra, da, e un vis frumos. ca sa devina realitate trebuie sa devenim noi altceva, mai aprte. iar da, arta sacrului include sicotidianul, vezi eliade. naratia vietii sfantului pt care se face acatistul este inclusa in icos, lucru pe care l-am respectat intocmai dupa cum bine ai observat. multumesc mult pentru revenire.
=  anghel	ștefan ciobanu [14.Apr.09 13:06]
da, m-am temut de lungime sincer:) si asa ziceam ca e destul de lunga. ma gandesc la ce ai zis, sa o fac pana la capat. multumesc de citire:)
=  "ai devenit Duminică"	Doru Emanuel Iconar [14.Apr.09 14:04]
Ștefan Ciobanu e singura poezie cu miez citită de mine aici în ultimele zile. Poate să mă-nșel, nu știu. Doar că sunt prea putin pregătit să pot spune ceva de valoare despre "Acatistul" tău, aș fi ajuns cel mult la offtopic cu cele câteva cuvinte aiurite pe care aș fi reușit să le însăilez. Am considerat că e mai bine să mă abțin. Un simplu „mi-a plăcut, mi-a întregit ziua” nu este un comentariu așa cum se cere, pe bună dreptate, dar atât pot spune. Iertare. Doru Emanuel
=  doru	ștefan ciobanu [14.Apr.09 14:53]
sunt momente cand doar un simplu text iti face ziua fericita. uite ca textul meu a facut acest lucru tie.:) multumesc de trecere
=  .	Petru Teodor [17.Apr.09 00:17]
notițe pe marginea textului: - "Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase peste care treceai fierul de[...];" - superb vers - "barca din care cobora mereu un miros de pește căruia mama îi spunea tata"; - pisicile urcate pe lună (?) - sublinierea copilăriei cu o tușă cam groasă; ceea ce nu se poate spune de icosul 3, în care apare fragilitatea maturizării copilei atât de bine închegată; iar "[...] mâna printre coaste [...]" mie mi-a plăcut foarte mult; -iarăși superb condacul 2; bine conturat și icosul 5 (deși nu mi-a plăcut bucuria burții sătule, chiar și de animal, unde bucuria este simplă, înțeleg asta, dar... nu știu cum să zic, nu se potrivește cu atmosfera de rugăciune-cântare - nu cobori sufletul, ci încerci să-l înalți; nu știu, poate exagerez); - mici typo-uri se regăsesc prin text (condacul 4...); - comparații frumoase, simboluri bine alese ("bărbia genunchiului", icosul 4; "un pescar în larg fără barcă", condacul 5); - condacul 6 - "[...] unde sternul [bate] haotic [...] cel puțin un om nenăscut" (sau ce nu s-a născut [+/- încă]; inversiunea de aici se simte forțată); - icosul 6 - "[...] semn al certitudinii că da se apasă cu implicare" (? - semn al trecerii/sau semn-impregnare; prea complicată formulrea, în rugăciune formularea trebuie menținută simplă, nu prin simplitatea cuvintelor, ci prin simplitatea așezării lor astfel încât efectul să fie maxim; evident asupra ta, grăitorul, purtătorul etc.); apoi icosul continuă cu "Bucură-te [...]", parte ce mi-a plăcut foarte mult (partea 2-3, exceptând 1 - sertarele, cărora nu le-am găsit rostul; înțeleg că ai vrut să zici "că ai mai multe de dăruit, decât de pus deoparte", dar asta nu se înțelege de aici); - condacul 7 și icosul 7 - remarcabile, însă mă împiedic de comparația "mai ai până să mai poți fi văzută doar prin microscop" (știi ce se vede prin microscop dintr-un om? piesele recoltate; știi când se recoltează acele piese?) și de "iarbă în verde" (există și iarbă în galben și ocru și alte culori, este adevărat, dar iarba de regulă este verde, astfel încăt acesta sună cel putin parțial a pleonasm); - condacul 8, icosul 9 - superbe; icosul 8 - parțial - doar "Bucură-te [...]"; zâmbete la condacul 9; - icosul 10 - "oamenii în vârstă cu umbra în formă de avion de război vă vor binecuvânta prin tăcere" (foarte frumos); - icosul 11 - partea de "Bucură-te [...]" este reușită; - condacul 12 - m-aș fi oprit mai devreme cu el (fără "să contribuie să ocupe același spațiu"); - icosul 12 - de remarcat "Bucură-te iubito căci mai ai două brațe ce îți mocnesc în piept" Concluzii: idee superbă, peisaje - căteva excelente, altele nu; iar versul "Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică" este foarte bine ales. Să vedem mai departe! Mă bucur că am citit-o! cu respect, pt.
=  raspuns	ștefan ciobanu [17.Apr.09 02:08]
multumesc de oprire asupra incercarii mele. e inca perfectibila. sunt constient ca nu am reusit sa pastrez firul, tensiunea de rugaciune tot acatistul. nici nu cred ca am urmarit asta. doar maturizarea personajului, pe care ati observat-o am vrut sa o tin sub control. ce e reusit si ce nu. o sa cern mai incolo. seara luminata