Comentariile membrilor:

=  "de parcă ne este dat să împrăștiem porumbeii"	Ela Victoria Luca [17.May.06 09:50]
și chiar dacă ai atins sau nu veneția cu adevărat e în tine, așa cum în noi purtăm vesticii, suspendați în vid trăind până în momentul când o mână ne trece peste apele vieții, ca o gondolă cu auriu târziu, și atunci nicio strângere sufocantă nu ne poate rupe de ceea ce suntem, desculți prin lacrimile porumbeilor, cândva și ei fir de lumină. uneori am sentimentul că ceea ce scrii nu îți este cunoscut ochilor, ci vine din alt timp, iar tu încă nu simți, nu te trezești, e încă ceață, nu te recunoști. sunt însă privitorii din Dom, care văd cum te joci cu gândurile poetice, ca într-o piază abia descoperită. Eu desprind finalul, e maiestuos: îmi vine să plâng încă o dată piața s-a golit de oameni am rămas cu firimiturile de pâine îmi vine să vărs din mine cad transparente umbrele și mama și pântecul mi se face în sfârșit tulbure Să vezi "Frumoasa venețiană", în caz că nu ai văzut. Vei înțelege un fir din poezia ta, la care poate nici măar nu te-ai gândit conștient, însă vei tresări când vei vedea o anumită scenă: ea, frumoasa venețiană, poetă. :) (nu mă împac cu "tu mă privești cu un cheag de sânge în cap", deși îi văd rostul, cred că expresia e cumva voit șocantă) Ela
=  erata	Ela Victoria Luca [17.May.06 09:53]
vestigii, nu vesticii (deși îi purtăm cumva și pe ei, în istoria spiritului nostru)
=  foarte sexos poemul	anatol sevra [17.May.06 09:55]
uite, ce spun eu si pentru ce ma tot zbat de citiva ani in ceea ce priveste tinara poezie feminina: atractie, domle, suavitate, act sensual de mare efect, farmece. altfel cititorul nu pune botul la orice nota clinica.
=  Pacaleala	Adrian Suciu [17.May.06 10:31]
Am citit poemul de 10 ori sa vad unde e pacaleala. (Intotdeauna cind imi place ceva la prima vedere, imi spun ca pacaleala. E un reflex de aparare care mi-a folosit adesea in viata). Si-am descoperit, cu o certitudine pe care o si exprim, ca nu e nici o pacaleala. N-am citit de ceva vreme un text mai bine alcatuit si mai coerent in expresie. Si adevarat pe dinauntru.
=  sus indata pe zid	Nicolae Bogdan Groza [17.May.06 11:49]
de parca ne-a dat cineva porumbei calatori sa ne facem vant impreuna in gol ni se falfaie de viata si de pene de cauciuc din latex si zburam.... tu ma privesti aiurit crezand ca-s nebuna se putea si mai rau, iti zic, sa fiu proasta bandajata la cap cu o panglica mov si alte culori din astea trasnite ma strangi de gat eu scot limba la tine zicandu-ti: Ba, n-ai ce face? Ia strange intre dinti un pumn de la mine pana iti iese tot sangele din nas imi vine sa urlu inca de cateva ori viata s-a cumintit brusc si a devenit anosta am ramas singura in ditamai camesoiul de noapte imi vine sa ma schimb dar mi-e asa o lene incat si umbra mea casca plictisita facandu-se tulbure Adina, mi-am permis sa te contrez, sa incerc sa aduc o tenta umoristica poemei acesteia care e cam tristuta. Daca nu am reusit sa-ti starnesc un zambet da-mi un pumn in gura, dar sa nu dai tare :))
=  tu mă privești cu un cheag de sânge în frunte	Enache Ionut Laurentiu [17.May.06 12:19]
ultima strofa este de o tristete profunda, izgonirea porumbeilor si plecarea oamenilor un factor in plus pentru o meditatie cu sinele, unde regretele adevarate apar simbolic prin acele umbre si mai ales conotatia cuvantului mama in context.. o poezie foarte frumoasa cu drag.
=  nod	roxana eichel [17.May.06 15:38]
îmi place că ai o simplitate din ce în ce mai puternică în texte, scrii mai pe scurt dar versurile condensează mult mai multă trăire, poemul acesta îmi pare unul al eradicării reziduurilor sufletești (dacă pot să mă exprim ușor prețios), parțial prin intermediul unui „tu” insolit&destabilizat față de care nu-ți lipsește ironia. of course, cum s-a spus deja, finalul face toți banii, eu una aproape că am simțit nodul acela de plâns, mai ales că unele lucruri m-au făcut să citesc totul dintr-un unghi exagerat de personal, poate-ți povestesc odată :) totuși titlul mi s-a părut ușor nedemn de un poem atât de fain, n-aș putea spune de ce.
=  havin fun?	Mihai Drăghicioiu [17.May.06 19:21]
bine eu când îți citesc textele mă deprim :) pe ăsta nu l-am priceput, sau nu mai pricep eu nimic în ultima vreme. tu mereu ajungi la subiecte fierbinți. succes PS vrei să-l bat pe groza? :D
=  uuum... kinda not!	Eugenia Panico [17.May.06 23:25]
mie mi se pare un discurs relativ diluat. e un poem ceva mai slab decit ce am citit in ultima vreme la tine, adina. nu imi place. dar tu scrii bine si noi stim asta :P pa pa panico
=  raspunsuri	Adina Batîr [18.May.06 08:36]
Ela, sunt parti atat de rasfirate iesind din mine ca niste elastice si, asa e, uneori nu inteleg daca aceste flashuri imi sunt cunoscute sau nu. dar mereu am preferat sa scriu din alta viata. voi cauta filmul. multumesc pentru fotografie, e superba. Anatol, imi pare bine ca ti-a placut. Adrian, reflexul de aparare e bun, dar de simtire nu trebuie sa te temi niciodata :) multumesc pentru cuvintele tale frumoase. Bogdan, multumesc pentru ras. mi-a placut mult contra ta si ai ales un titlu excelent :)) Ionut, ma bucur si de fotografia ta ca un copil :) ai desprins foarte bine semnificatiile. Rox, sa stii ca ma intrebam dupa ce am scris textul asta oare cum ti s-ar parea. incerc ceva nou si ma incurajeaza sprijinul tau. nu stiu cu titlurile, mie imi vine sa pun la toate "aaaaaa"). Mihai, poate ar trebui sa ma citesti mai detasat. si.. ce-ti veni? :) Eugenia, cred ca inca nu esti obisnuita cu acest gen la mine, i'm also hunting wabbits, dar in padurea poetica ;) sper ca nu te-am dezamagit.
=  adina...	Elena Toma [19.May.06 20:49]
multumesc pentru placerea de a te citi si pentru incurajarile facute, stii tu...pictura in direct in emisiunea tv..ma bucur ca te-am descoperit si voi reveni cu placere
=  Elena	Adina Batîr [19.May.06 21:11]
eu multumesc pentru frumusetea sufletului. va fi o zi speciala pentru pictura si pentru nume sfant.
=  mai incape vorba?	George Asztalos [20.May.06 19:27]
Imparateaso te laud si ma iei la rost ca nu sunt obiectiv,ba chiar cica emfatic.Doada ca m-ai palit in moalele Respectiv e ca m-am intors sa-ti Explic (ne)bunele mele intentii.Intotdeauna mai incape vorba daca ea,vorba,ne apropie,ne Recunoaste si culmea ne mai si inveseleste! Dar povesteam ceva de obiectivitate.Incep cu sfarsitul phoemului,asa,de scarba ce sunt:"din mine cad transparente/umrele si mama/si pantecul mi se face in sfarsit/tulbure/"...pai nu e tulburator?Pai mai incape vorba?Pai cititoru,tembellu asta mic care sunt,sa nu-si dea singur nota zero la purtare?Stiu ca e mai"bine"sa tai in carne vie...:"bandajat cu visele de fericire/si alte prostii de-astea/",te-a sedus ca un donjuan de duzina,desi nu meritai si asa mai departe,vezi-ti de inspiratie ca te decolezi pe propriile picioare daca vrei!Voi reveni"de-amu* intr-un an",ca ma gadila ce scri imparateaso!
=  George, despre obiectiv in toate sensurile	Adina Batîr [20.May.06 22:41]
Incape vorba si in timp si in spatiu si venirea ei e desigur bine primita. Acolo nu e vorba despre aterizari, ca o zburatoare ce sunt? Multumesc George pentru trecere si ma iarta ca te-am certat, am eu ce am cu limitele obiectivului.
=  adina	stefan ciobanu [24.May.06 14:17]
'de parcă ne este dat să împrăștiem porumbeii' 'mă prinzi de gât eu îmi dau capul pe spate îți zic strânge-mă tare să iasă de acolo tot și varul lins de pe ziduri' imagini care te arunca intr-o lumea a irealului posibil numai bine
=  Stefan	Adina Batîr [24.May.06 14:40]
Stefan, interesant ai vazut acest ireal posibil venind din timpul interior. mi-ai amintit de marooned de la pink floyd; melodia aceea e ca o aruncare in stanci :)