| = Final trist... | Maria-Gabriela Dobrescu [30.Mar.09 00:43] |
| Eu am prevăzut un final trist. Nu știu de ce am trăit tot timpul cu impresia că la întoarcere se va prăbuși avionul. Probabil, pentru că tu ne-ai provocat la început să intrăm în lumea personajelor tale. Știam eu că Fil nu va rămâne cu niciuna dintre fete, dar am crezut că premiul va însemna mai mult pentru el. Aici m-am înșelat. Ai scris la fel de atent și nu pot decât să-ți respect alegerea, în ciuda faptului că mi-aș fi dorit un alt destin pentru Fil. Cineva mi-a spus odată că nu e recomandabil să-ți omori personajele și atunci nu am înțeles de ce. Abia acum înțeleg...Pentru că fără să vrei îți poți întrista cititorii. Maria | |
| = cind mirosul de frezii devine strain... | Corina Gina Papouis [30.Mar.09 12:13] |
| ...este momentul acceptarii ca ceea ce a fost nu va mai fi! niciodata!!...Filip nu a facut decit sa concretizeze sentimentul ce se cuibarise in el: moartea unei iubiri/ a acelui sens pe care iubirea pentru Francesca il dadea vietii lui: poezia... inseparabile aceste trei laturi ale triunghiului! El/ Ea/ Poezia(viata) moartea lui filip este traducerea perfecta a pierderii idealului fara de care viata devine incompatibila cu ea insasi... daca dragoste nu e, nimic nu e... | |
| = poetul, femeia și celelalte lucruri... | dan herciu [30.Mar.09 12:46] |
| după părerea mea filip își plănuise sinuciderea, sau cel puțin îi venise acest gând chiar înainte de Praga..era doar o problemă de timp...mai dorea să fie strălucitor încă odată..pentru și cu francesca langă el..din păcate de ce îți e frică nu scapi iar momentul nu a fost strălucitor deloc...de acolo cred că a avut și ezitarea de a accepta premiul ( cu toate că nu am fost în situație cred că o persoană care hotărăște să se sinucidă nu mai dă doi bani pe lucrurile lumești ..în speță premiul..) ...mi-a plăcut legătura cu ceașca de cafea din final...una peste alta, felicitări Călin...ai creat o lume frumoasă! | |
| = O poveste care își are povestea ei... | Călin Sămărghițan [30.Mar.09 14:01] |
| ... care își are propriile ei povești. Maria, Corina, Dan, mulțumesc pentru trecere și păreri, care, toate, surprind câte ceva din ce am pus acolo. În ordine, răspund în fugă: Maria, și eu sunt trist că nu l-am putut salva pe Filip, am făcut tot ce-am putut. Dar cred că nici el nu mai voia să fie salvat și n-am mai avut ce face. Eu aș fi vrut mult să rămână cu Olivia, și cred că o merita, dar e imposibil să te înțelegi cu Filip. Corina, sunt hotărâtoare și mirosul străin de frezii și toate lucrurile care odată petrecute, nu se mai întorc nicicând înapoi. Pentru Filip nu mai avea sens nimic. Ai dreptate, viața lui devenise incompatibilă cu ea însăși. Dragostea Francescăi era pierdută, nu știu de ce el nu vedea asta, și nu știu ce a căutat cu ea la Praga. Toate personajele au impresia că fac lucruri bune, drepte, potrivite la vremea lor, dar acestea se dovedesc în final a fi catastrofale. Dan, e importantă și ceșcuța-suflet; e sufletul Francescăi care se face țăndări. Filip a vrut, într-adevăr, să fie strălucitor, dar n-a găsit ”strălucirea” acolo unde a crezut că o va găsi. Nici în Francesca, nici în recunoașterea poeziei lui. Sunt personaje care au trăit prea intens, iar un gest capital le-a distrus pe toate. Mergând pe firul conexiunilor le puteți privi destrămarea. Eu cred că există, totuși, un fel de solidaritate între ele, umană poate: cad împreună. | |
| = ... | Silvia Bitere [30.Mar.09 14:22] |
| Călin, Francesca va rămâne lângă soțul ei, dar sufletul ei va fi mort! Iată ce prăbușire reușită (Fil și Francesca)sau ce "boală prosperă" cum ar spune și H.P. Bengescu în muzică de Bach. Concertul se va ține în saloanele lui Drăgănescu dar numai pe fundal muzical căci la funeraliile Siei numai Bach se auzea, fapt că a avut loc "un concert deși autoarea ne lasă în suspans ca fiecare să-și tragă concluzia. Dup părerea mea concertul s-a ținut. Iar Olivia, ar fi fost drept, să nu fie folosită nici măcar dintr-un orgoliu masculin al lui Fil, doar pentru a-și ascunde dragostea neîmplinită pentru Francesca. Rochia neagră a lui Amy este doliul lui Fil. Asistă așadar din timp la propria lui înmormântare. Iar pentru Francesca, ceașca-lăcrămioară nu se mai poate lipi niciodată. Silvia | |
| = Amy era deja în doliu | Călin Sămărghițan [30.Mar.09 14:54] |
| Silvia nu m-am gândit la acea semnificație a rochiei negre, dar îmi place și îmi impropriez interpretarea, după cum vezi. Presupunerile legate de ceea ce urmează rămân, și aici, la latitudinea cititorului. Un altul va putea să spună la fel de bine: dacă ceșcuța s-a spart, îl va părăsi, căci ea (aproape) așa spune. Iar ”concertul” bineînțeles că s-a ținut. Olivia a interpretat partitura perfectă. Ea îi aduce cadoul Zeenlandei. Dar, tot așa, fără ea nu se ajungea la premiu... și poate că Filip ar mai fi scris și azi. A interpretat partitura perfectă chiar și pentru ea însăși. Să ne amintim că la un moment dat nu-și închipuia viața fără Filip. Mulțumesc pentru gânduri. | |
| = Ceea ce nu știm să prețuim | Raluca Oprita [30.Mar.09 17:43] |
| Nu pot să cred că (tocmai tu) l-ai "lăsat" pe Fil să aleagă varianta sinuciderii. Nu! Nu! Nu! | |
| = Sau poate | Călin Sămărghițan [30.Mar.09 19:28] |
| "Cineva trebuie să moară, pentru ca ceilalți să prețuiască viața cu adevărat" spunea o mare scriitoare. Dar, Raluca, e o știre de ziar! Crezi că Filip credea în ziare? Și crezi că Filip ar fi ratat șansa să înfigă acest pumnal, al veștii morții lui, în pieptul insensibil al Francescăi? Eu cred că și-a înscenat totul și a plecat în Zeenlanda lui. Poate că Filip a ucis poetul din el și a fugit ca să trăiască în sfârșit. | |
| = Fil sau trăirea extrasenzorială... | Emil Iliescu [31.Mar.09 14:53] |
| Cele trei părți îl transferă pe Fil, puțin câte puțin, într-o trăire extrasenzorială. Umărul Francescăi mirosea în avion a "frezii străine". Se spune că în lumea de dincolo există copia fidelă a florilor de pe pământ. Numai că mirosul lor este unul deosebit de cel pământesc. Încă din avion, Fil resimte olfactiv pragul extrasenzorial, pe care a început să-l pășească spre finalul său plin de tristețe. Mirosul fostei sale iubite, al femeii lângă prezența căreia vrea să-și primească premiul, este "necunoscut și străin". Orice urmă materială se disipează în mintea lui Fil, chiar de atunci, când realizează că sublima scenă pe care i se va înmâna premiul va dispare în 24 de ore pentru totdeauna. Ca și cum n-ar fi existat nicicând. Ca și el, de altfel. Rămâne doar amintirea ("O fantomă bântuind la nesfârșit, chinuitor, un lanț de incertitudini. Și atunci vrei să uiți. Vrei binecuvântarea ultimă a uitării, dar nu vine). Tactilul poartă în scena din avion tot o conotație a plecării iminente a lui Fil de aici. Francesca își retrage mâna, nu fiindcă nu-l mai iubește, ci poate pentru că a surprins-o atingerea pielii devenită rece, inertă deja. Iubirea, ca și atingerea ei, este moartă. Iubita lui Eminescu îl privea "cu-n rece ochi de mort", Francesca este atinsă de însăși aripa înghețată(mâna lui Fil) a morții iminente! Ruptura dintre cei doi ați sesizat-o perfect prin sintagma: "ca două păsări pe sârmă". Așa este, două păsări care își vor lua zborul în două direcții diferite! Rochia de bal a Francescăi țese în ea toată tristețea lumii și a iubirii lor sfărâmate, căci argintul este culoarea acestei stări sufletești. În contrast izbitor cu ea se află Olivia, a cărei rochie verde tonifică peisajul și ne face să mai credem o clipă în salvarea lui Fil. Însuși faptul că Olivia se află "pe malul opus al apei" este însă un alt semn că plecarea lui Fil din final este aproape. În literatura mitică, întotdeauna, când eroul dorește să treacă pe un alt tărâm, extrasenzorial, transcendental, o face trecând printr-o pădure sau peste o apă. Rochia lui Amy, neagră cu broderia ei roșie de sânge, amplifică gestul final al lui Fil. De fapt, acum este momentul în care Fil trece într-un alt registru existențial. Atmosfera din jur începe să-l sufoce. Nu asta este viața poeziei, nu ăsta este mesajul gândurilor sale așternute pe hârtie. Se naște pentru o clipă o speranță ce se întrevede în verdele fulgerător al rochiei Oliviei, care sfâșie apele negre din jur. Verdele Zeelandei este un vis posibil! Dar semnul tactil al recelui pe care i-l impregnează premiul oferit îl readuce pe Fil sub torța de gânduri întunecate. De aici încolo atitudinea auctorială își va spune cuvântul. Ne-ați permis, nouă, cititorilor d-voastră, să intervenim cu scenarii însăilate imaginar. Ați ales să nu dați dreptate în final nimănui, deși la un moment dat m-am gândit rapace că voi fi câștigătorul premiului virtual, gândul lui Fil îndreptat spre Zeelandia intersectându-se cu gândurile mele, pe care vi le-am transmis într-un comentariu. Dar nu a fost așa! Ați ales, și respectăm alegerea, alt destin pentru Fil. Poate Maria are dreptate când condamnă autorii care-și omoară eroii și, din acest punct de vedere, eu ar trebui să fiu ultimul care să-mi dau cu părerea. Dar ați construit un personaj, Fil, pentru care v-am invidiat! Un caracter complex, cu trăiri interioare contradictorii și uneori incendiare, care nu cred că merita acest final. Sunt optimist și subscriu comentariului d-voastră: poate Fil și-a regizat moartea și acum se află sub un cer fără convenții și într-o lume a poeziei libere, neîngrădită de prejudecăți și premii iluzorii. Vreau să vă mai spun ceva. Am sperat că acolo, la Praga, Barlow va veni însoțit de fiica lui. O tânără care se va îndrăgosti pe loc de Fil( este cunoscută atracția pe care bărbații maturi o polarizează asupra fetelor tinere). Am sperat că rochia pe care o va purta ea, una simplă, fără străluciri mondene, împletită cu gândul lui Fil către libertatea Zeelandiei, vor face ca la final Fil să părăsească ceremonia, fără a-și lua premiul și printr-o conivență a iubirii fatale să fugă cu fiica lui Barlow înspre oceanul de vise atât de îndepărtat. Știu că nu vă veți supăra pentru analiza pe text pe care am făcut-o. În fond, am avut acceptul autorului de a ne bucura și a suferi alături de un personaj extrem de complex, Fil. Și dacă editorii acestui site mi-ar fi îngăduit să pot număra mai departe de cifra 100( nivelul meu) aș fi dăruit o stea acestei compoziții senine și profunde. Oricum, gândul meu bun va răsări pe cerul nopții împrumutând ceva din strălucirea constelației Ursa Major! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = spre Zeenlanda | Călin Sămărghițan [31.Mar.09 23:31] |
| Domnule Emil, ca întotdeauna m-ați surprins și m-ați răsfățat cu atenția dumneavoastră. M-au bucurat interpretările atente ce trimit departe, mai ales în legătura cu trăirea extrasenzorială. Dacă răzbate așa ceva, sunt chiar mulțumit. La varianta cu fiica lui Barlow nu m-am gandit defel, dar pare foarte interesantă, neașteptată și vă confirmă stofa de prozator. Mă bucur de asemenea că l-ați înțeles pe Filip și-l proiectați pe acea imagine a Zeenlandei care l-a fascinat și l-a atras întotdeauna. Și care înseamnă pentru el foarte foarte mult. În privința stelei, stați liniștit, cu ea agățată de gât m-aș fi simțit inconfortabil, prost și stânjenit. Satisfacția mea sunteți dumneavoastră, cititorii, ecourile a ceea ce scriu și bucuria împărtășirii unor pasiuni comune. Finalul mi-a ridicat și mie multe problematici morale (de care chiar s-a râs la un moment dat), dar de care nu vreau să vorbesc aici. Orice alt final, un final fericit mai ales, mi s-ar fi părut facil, siropos și holywoodian, dar nu mi-am dorit așa ceva. Dar Filip a fost în cele din urmă cel care a ales. Vă mulțumesc în chip deosebit. | |
| = ep. IX (finalul) | Petru Teodor [24.Apr.09 23:31] |
| Relatarea unei morți calculate (*notițe pe marginea paginii): * Olivia dispare neclar la Praga (spirit într-un univers atemporal); * presimțirea "adevăratului premiu" (ieșirea) îi dă lui Filip neliniștea de la întoarcere - "Se simțea vinovat ca după o faptă rușinoasă. Voi să o sune pe Francesca, dar se răzgândi. Sentimentele față de ea deveneau tot mai nedefinite, mai confuze. Lucrurile se precipitau."; * dar "Francesca doarme [e moartă], aș dori să n-o trezești." (glasul lui Cezar - pământul); Francesca "dormise în brațele lui Cezar"; "Filip nu mai însemna nimic pentru ea."; * "ceșcuța ei preferată, cu lăcrămioare" este substitutul lui Fil; refuzându-l pe Filip, se refuză pe sine și moare în brațele lui Cezar (de unde spargerea ceșcuței - simbol al morții/eliberare a sufletului; practic învelișul de lut ce-l reprezenta Fr. față de Fil se sparge); "Ceașca se răsuci încet în aer, cafeaua se vărsă în ciudate pete maro peste fața albă de masă. Lovi apoi marginea mesei cu un sunet sec, căzu pe gresia bucătăriei și se făcu țăndări." ______________ 1. final foarte bun; 2. simbolistică la tot pasul; 3. poți să privești poezia după două cărări: poetul (1) și poezia vieții (cu trup, suflet, spirit) (2); probabil că mai există și alte cărări - ironia vieții și ratarea (3) spre exemplu. Doamne ajută ca s-a terminat comentariu ăsta! Cred că și dvs. răsuflați ușurat. Și eu! cu respect, pt. | |
| = zeelanda, zeelanda... | noemi kronstadt [24.Apr.09 23:48] |
| fantastic, ce consecinte teribile poate avea entuziasta nerabdare a unui jurnalist incepator... dar cescuta este sparta si cercul se inchide. chiar mi-e mila de cezar, n-are nicio sansa sa inteleaga ce l-a izbit. | |
| = Maraton incredibil | Călin Sămărghițan [25.Apr.09 01:45] |
| Domnule Petru Teodor, sunteți un adevărat maratonist. Ați depus un efort uriaș, îmi dau seama, pentru care vă sunt recunoscător. Ați citit cu foarte mare atenție "Rochia de bal", lucru care mă încântă desigur, și i-ați sesizat multiplele conexiuni la care țin atât de mult. Caracterizarea personajelor este precisă și perfect nuanțată, pot să spun că le-ați înțeles pe deplin. Corecturile făcute sunt extrem de bine venite și mă bucură semnalarea lor. În multe locuri sunt chiar necesare pentru o înțelegere mai precisă a (con)textului. Vă dovediți un fin observator, iar în unele interpretări ați reușit chiar să ajungeți mai departe decât accepțiunile intenționate de mine, dar sunt perfect îndreptățite. Am să-mi rezerv luxul și plăcerea, cum oricum sunt într-o totală lipsă de inspirație pentru scris, să revin la fiecare din observațiile dumneavoastră. Cred că vă închipuiți că-mi va face plăcere să le răspund în parte, dar îmi voi și cunoaște personajele mai bine. Nu o voi face neapărat pentru cititori, ci, din egoism, o voi face pentru mine. Căci sper să-mi fie un exercițiu eficient, fetișist poate, recunosc, pentru viitoarele scrieri, la schița cărora încep să lucrez. Vă mulțumesc încă o dată și vă asigur de totala mea considerație. | |
| = Da, Zeenlanda | Călin Sămărghițan [25.Apr.09 02:04] |
| Noemi, această lamentație, "Zeenlanda", este veșnicul cântec interior al lui Filip, într-adevăr. Nici nu știu dacă e doar un vis, sau el chiar crede în acel tărâm. Contează și grafia cuvântului: Arti îi spune "Zeelanda", când vorbește despre locul geografic, și "Zeenlanda" (cu n) când adoptă accepțiunea lui Filip, care îl numește întotdeauna doar cu a doua numire, din mai multe motive, dintre care unul cel puțin cred că îl intuiești. Jurnalistul respectiv nu este decât unul dintre multele fire ale conexiunilor urmărite. Cu adevărat, zelul lui a avut consecințele care s-au văzut. Cu "ajutorul" lui, autorul își distruge toate personajele. Într-adevăr, Cezar n-are idee despre ceea ce l-a "izbit", nu m-am gândit la asta, dar interesant că gândul te duce tocmai la el. Este și el o verigă, dar poate că e singurul care nu are cum să înțeleagă. Pe mine, totuși, mă bucură faptul că ai avut răbdarea de a citi, încercând să deduc din ceea ce spui că celelalte personaje au avut șansele lor să fi înțeles. Acum chiar pic de somn, din motive foarte puțin literare, iar de mâine mă așteaptă traseul "Maratonului teodorian" la care m-am invitat singur. | |
| = Wannabe-ul meu! | Lesenciuc Teodor [28.May.09 20:49] |
| Cu respect, salutari! Nu stiu de ce nu v-am descoperit mai de mult, sunt sigur ca as fi invatat a thing or two! Se pare ca am prins ultimul episod, si abia astept sa iau povestea de la inceput. Ma intreb daca vine dintr-o experienta personala? Poate. Nu e treaba mea. Ma mai intreb daca aveti vreun volum de proza publicat pe undeva fiindca l-as citi cu placere (asta pentru ca nu ma prea impac cu poezia). Mai trebuie sa va spun ca am citit acel pasaj de douazeci de ori fara sa vad greseala in acea zi, orb poate fi omul! Remarc eleganta, degete usoare, si multa calitate. In acest moment a-ti devenit wannabe-ul meu! | |